Ne purtăm bucuriile şi fricile mototolite în buzunare şi geamantane, prin lume. Ne împăturim fericirea cât să încapă într-o borsetă colorată şi pornim în căutarea sufletelor care să ne completeze colţurile sparte din sufletele noastre imperfecte. Cu dorinţele la butonieră şi ochelari de soare cu lentile de speranţă privim curioşi lumea pe care o modificăm cu fiecare pas, respiraţie şi gând. Călători fără voie, conchistadori ai propriului destin, revendicăm petice de timp şi spaţiu pe care le numim aletatoriu „acasă”. Fiecare avem câte un cerc de încredere, un contur invizibil de Bine şi Frumos, pe care îl populăm cu întâlniri, amintiri şi mici comori personale.
Acasă e acolo unde nu îţi mai e atât e frică, unde succesele şi eşecurile stau pe rafturile unei biblioteci de experienţe ordonate după impactul pe care l-au avut asupra devenirilor noastre. Familia e acasă, perna moale a liniştii lungă cât un vis, fotoliul cald în care ne micim durerile, masa unui Împreună la care tăcerea vorbeşte cu blândeţe, îmbrăţişările care vindecă, muzica sufletului nostru, papucii croşetaţi care ocrotesc paşi obosiţi, mirosul de pâine proaspătă ce hrăneşte foamea de iubire. „Acasă” al teatrului este, în fiecare vară, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu.
Cu emoţie şi drag, revenirea la FITS e ca vacanţa de vară în curtea bunicilor. Cu duioşie, zâmbet larg şi ochi blânzi eşti întâmpinat „acasă, la FITS” de sentimentul de apartenenţă la o familie mare a artelor spectacolului. Străzile oraşului devin livada unei copilării fericite prin care alergăm neobosiţi printre pomi fructiferi de spectacole în floare. Câteva zile realitatea rămâne în camera de hotel, închisă sub cheie, iar noi, copiii FITS-ului, ne odihnim neliniştile în sălile de spectacol unde poveştile ne ţin loc de vise împlinite. Energia acestui spaţiu-timp e alimentată de bucuriile mici şi mari ale fiecărui spectator; un hohot de râs, o lacrimă timidă, un zâmbet neştiut, un oftat adânc, un ropot de aplauze prelung, o mirare cu respiraţia tăiată, un gest de prietenie – instantanee ale emoţiei personale devin colajul de artă al tabloului kinetic ca un work in progress cu autor anonim.
Poate că dincolo de analize profesioniste despre calitatea evenimentelor din programul variat şi încărcat, spiritul FITS, acel ceva care transformă Sibiul în „acasă” înseamnă chiar mai mult decât excelenţa artelor spectacolului. Marile evenimente se îmbină cu micile plăceri – ieşi de la spectacole de gală direct în spectacolul străzii; după catharsis, cumperi o îngheţată în două culori la cornet de la aparatul cu manetă din capătul pietonalei şi porneşti spre o piaţă unde doi clowni jonglează cu zâmbetele unei mulţimi pestriţe. FITS nu e doar un mare festival al lumii; e lumea ca spectacol, tocmai pentru că e un organism viu; FITS are suflet.
Miracolul acestui eveniment care aduce împreună bucuriile a mii de oameni e dimensiunea umanităţii sale. Ne întâlnim, ne zâmbim, ne cunoaştem, mâncăm împreună mici cu muştar şi ne povestim preaplinul sufletelor entuziasmate de revelaţii artistice. Forţa uluitoare a teatrului de a ne deveni safe space se manifestă în toată frumuseţea ei, vara, la Sibiu. Teatrul dezleagă inimi şi limbi care nu mai vor să tacă. Împărtăşim gânduri şi sentimente, facem troc de idei, ne mirăm şi ne bucurăm împreună şi ne simţim feriţi de primejdiile cotidianului. FITS ne dă curajul de a fi vulnerabili, de a judeca mai puţin şi a simţi mai mult. Străinul devine Prieten şi acorzi încredere unui Celălalt necunoscut pentru că ştii că acasă, la FITS, eşti în siguranţă.
La final de stagiune, an de an, sărbătoarea de familie a spectacolului lumii se întâmplă la FITS. La fel de aglomerat precum Edinburghul din august, la fel de plin de spirit ca Avignonul în iulie, Sibiul în iunie are ceva în plus – mai multă umanitate. Nu doar acumulezi experienţe spectaculare, nu eşti doar spectatorul unor mari evenimente sau al unor performance-uri stradale; eşti, tu însuţi, parte din spectacolul unui festival în care simţi că ai rolul principal. Emoţia te ţine de mână şi te conduce ca un ghid spiritual pe drumul spre o fabrică de la marginea oraşului, sau într-o catedrală solemnă, sau într-o sală studio nu mai mare decât un apartament, sau într-o piaţă sub soarele de vară, sau pe o stradă în noapte.
După ce uităm peste an cum să ne privim în ochi, grăbiţi şi învrăjbiţi, obosiţi de frici şi nimicuri care ni se agaţă de suflet, revenim acasă, la FITS, pentru câteva zile de armistiţiu al supărărilor dintre noi. Obosim de artă şi frumos şi nu de certuri inutile. Corpul amorţit de fuga dintre spectacole nu mai are energie pentru gâlcevi stupide şi pune în cui măştile războinice. FITS e un loc al împăcărilor cu noi înşine, şi al întâlnirilor pacifiste, la adăpostul speranţei unui dialog neîncrâncenat. Spectacolele şi emoţiile devin mai importante decât bârfele şi micile sau marile răutăţi meschine.
E greu să pleci de acasă, de la FITS. Cu nostalgie şi amintiri înghesuite în geamantanul pe care îl urci în portbagaj mai îmbrăţişezi cu zâmbet încă o dată oraşul ce revine de-acum la realitate. Povestea frumoasă are şi final fericit. Rămâi cu bine Sibiu! Nu la revedere, nu pe curând, ci acasă, din nou, la FITS31!
d'E-pîn-geac 