Artaud și Teatrul cruzimii. Un teatru de care avem nevoie

O lume care construiește încă de început un manfiest împotriva acesteia, sub forma unui ritual, în care tot pachetul artistic participă spre a-l duce la bun sfârșit și a face o ars poetica unui Teatru pe care Artaud l-a văzut doar în mintea lui și pe hârtie.

O casă plină de copii spânzurați de ghilimele.  „Cartea cu poze a copiilor cuminți”

Prea cuminte pentru a fi psuedo-basmul horror care își propune să fie, și prea „poză” nemișcată pentru a-și anima real spectatorii, „Cartea cu poze a copiilor cuminți” este și aproape, și foarte departe de aspirațiile sale.

Aproape iubiri. Aproape dezamăgiri. Aproape noi.

„De ce să văd acest spectacol?”, aș răspunde – „Pentru că ne este aproape”. Poveștile despre iubiri sunt mereu plăcute și chiar căutate, mai ales de tineri. Este un sentiment dorit a fi înțeles, iar spectacolul „Aproape”, prin 9 povești-spectacol ne arată în 9 situații diferite mai multe fațete ale acestuia.

„Dispariții” – o filă de istorie ca un album foto de familie

Cu ușa celui de-al patrulea perete deschisă și cu spirit de narator brechtian bine controlat, interpreții au reală chimie între ei, ajungând chiar la un echilibru de sitcom, dând o foarte puternică impresie de confortabil.

„Chapter Two”: Despre frică și iubire cu lacrimi și mult umor

Cu umor de calitate, deloc forțat prin alte tehnici de a-l stârni, dar și cu emoție care nici nu te forțează să-ți scoți batista, dar nici nu te lasă nepăsător, spectacolul „Chapter Two” realizat după textul scris de Neil Simon, te invită în două mici apartamente, la o poveste despre frica de a iubi și bucuria de-a o face, totuși, din nou.

Festa Major de Gràcia – Un festival pentru că așa vor ei

În Barcelona, pe străzile cartierului Gràcia am întâlnit cei mai nebuni și fericiți oameni, în același timp. Zeci de străzi decorate și costumate de ei, de oamenii care le locuiesc, doar de dragul de a face asta.