Un personaj central profund uman, carismatic, magnetic şi fascinant prin pluritatea nuanţelor şi amestcului de calităţi şi defecte pune în mişcare, prin cuvinte, o lume întreagă.
Arhive categorie: Cronici
„Decameron 135666” – lagărul conştiinţei noastre vinovate
ntre momentele de comic axat pe insinuări sexuale şi poveşti deocheate trecerile abrupte în realitatea sordidă a lagărului sunt articulaţiile solide care jalonează emoţia frântă
„Căsătoria” cu voie bună, dar silită de alţii
Râzi cu poftă de toate invenţiile actoriceşti, reacţiile, mini-comentariile, interacţiunile inventive şi situaţiile speculate cu umor şi delicateţe. Nu e nimic ostentativ, nu e nimic în plus în cele două ore de tatonări romantice.
Singurătatea Ranevskaei în „Livada de vişini”
Lumea în descompunere a personajelor cehoviene îşi găseşte o expresie filtrată printr-o convenţie clară, în care motorul acţiunilor e frica. Liubov Andreevna şi toţi ai ei fug de realitate, de responsabilitate, de trecut, dar nu spre viitor.
„Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals” şi teatrul teribil de autentic
Botond Nagy a inventat acţiuni scenice bogate în sensuri şi conotaţii, relaţii de o profundă teatralitate, jucate într-o manieră care îmbină artificiozitatea impusă de teatrului absurdului cu sinceritatea acută a emoţiei interioare ardente.
Iubirea cea încăpăţânată atârnă de „Linia Solară”
plăcut şi comic acest produs artistic pe care îl savurezi ca pe un comfort food de care ai o vitală nevoie în urma oricărei dezamăgiri amoroase.
Anul fără grație „1984”
Pentru un spectator care nu cunoaşte romanul, sau nu a văzut filmul, nu are nicio idee despre ce e vorba în „1984” e derutant complet acest du-te vino între personaje care vin de nicăieri şi se duc niciunde.
Planeta-iubire: „Solaris”
O planetă cu un suflet mare pe care spectacolul regizat de Bobi Pricop o descrie cu mijloace dramatice ascuţite şi şlefuite pe potriva sensurilor conotative ale alegoriei care continuă să facă vogă şi după mai bine de şaizeci de ani de la publicare.
„Repetiţie pentru o lume mai bună” la spectacolul morţii
Mijloacele teatrale intră într-un dialog continuu cu o tramă simplă, emoţionantă, povestită în limbaj poetic. Paradoxul colocvialităţii lirismului e unul dintre detaliile care ţine departe de melodramă povestea lui Paul
„Eu nu am furat niciodată nimic” – doar tinereţea părinţilor noştri
Un mănunchi de banane însemna, până nu demult, un lux nesperat. Un mic furtişag nu speria pe nimeni, ci era echivalentul unui gest politic. Curajul de a spune adevărul era echivalent cu martiriul suprem.
d'E-pîn-geac 