Oricât de mult ne-am dori să ducem un trai paşnic, echilibrat, în perfectă armonie cu natura, sinele şi semenii, este inevitabil să ne ferim ermetic de ştirile, zvonurile – informaţiile din sfera politică. De cele mai multe ori aflăm cu indignare, dezgust şi splin de încă un abuz, încă o minciună, încă un caz de corupţie, încă o tentativă grosolană de manipulare; ne-am obişnuit să asociem imaginile cu domni şi doamne îmbrăcaţi la costum, vorbind de la pupitre ce poartă drapele sau steme cu suspiciunea încă unei promsiuni goale sau a unei explicaţii evazive. Elefantul din fiecare sufragerie apare în fiecare buletin de ştiri şi ne-am obişnuit să îl înlocuim cu cooking show-ul preferat, o telenovelă sau un reality show despre „iubire”.
Spectacolul „Incendiar. Un duşman al poporului”, adaptarea după Henrik Ibsen de Catinca Drăgănescu şi Ilinca Radulian, creaţia asumată colectiv de echipa artistică, este un demers teatral aflat la intersecţia dintre „felie de viaţă”, docu-drama, reenactment şi „in your face”. Curajul acestui gest spectacular cu o miză extra-scenică foarte consistentă este comparabil cu al reportajelor Recorder ce ajung nu doar pe primele locuri în trendingul platformelor online, ci provoacă schimbări reale în sistemele găunoase pe care le demască. Pornind de la premisa unui text ficţional, situaţia dramatică din piesa victoriană este translatată la un caz real din România anului 2023: într-o localitate rurală, explodează o staţie GPL care funcţiona fără autorizaţie ISU. Mor oameni. Cine îşi asumă răspunderea? Pentru a oferi un context şi mai actual, acţiunea scenariului e plasată în ajunul alegerilor locale. Primarul în funcţie, aflat la al treilea mandat consecutiv, e pus în faţa ipotezei, neverosimile până atunci, de a pierde alegerile în faţa contra-candidatei tinere, care speculează tocmai lipsa de transparenţă în asumarea răspunderii pentru această tragedie.
Întrega construcţie scenică e alcătuită din replici, situaţii, personaje şi relaţii scenice perfect recognoscibile din orice buletin de ştiri. De la dialogurile din birouri şi până la declaraţiile de presă şi până la presiunea mediatică agasantă şi angoasantă, toate clişeele verbale şi comportamentale, manierismele oamenilor politici sunt folosite drept material dramatic pentru a reda un arc scenic dens şi percutant. Aşa cum Bertolt Brecht îşi dorea ca spectatorii odată ieşiţi din sala de spectacol să pornească o revoluţie, însufleţiţi de imboldul teatral, la fel şi creatorii acestui spectacol caută să obţină o mişcare a conştiinţei publicului. „Oglinda” pe care teatrul o pune în faţa vremurilor e prezentă la propriu şi la figurat pe scena de la Masca. Ne privim în ochi atât conducătorii aleşi din inerţie şi laşitate, dar şi amorţirea spiritului civic, paralizia exerciţiului democratic şi lehamitea în faţa promisiunilor pe care nu mai avem nici naivitatea de a le crede, dar nici curajul de a le amenda.
Cu un minim de obiecte de recuzită şi decor, într-un spaţiu voit improvizat, care nu înfrumuseţează cu nimic urâţenia situaţiei descrise, spectacolul îşi sprijină demonstraţia extra-estetică exclusiv pe forţa de impact a subiectului şi pe jocul actorilor. Distribuţia funcţionează bine calibrat, iar fiecare actor subliniază clar trăsăturile dominante ale spersonajului interpretat. Sorin Dinculescu îl face profund antipatic pe primarul demagog şi corupt, care ameninţă furios şi strident, rânjeşte superior de frică sau joacă stângaci o „mea culpa” ce îi impresionează pe cei slabi de înger. Anamaria Pîslaru este asistenta devotată şi ambiţioasă, obositor de servilă, care secondează cu aplomb orice hotărâre ilicită din interes personal. Vladimir Purdel este exponentul omului de bine, cu conştiinţă, care dă o voce puternică şi credibilă indignării profund umane. Voicu Aaniţei e omul simplu, victima dezarmată în faţa tragediei, care ajunge să accepte un compromis moral din sărăcie şi deznădejde şi o face cu multă măsură şi emoţie. Cristina Drăghici e politiciana cu nerv şi ambiţie, pe care tinzi să o crezi cu precauţie, însă, pentru că în verva sa conţine şi un sâmbure de oportunism pe care îl integrează nuanţat în discursul său. Mara Căruţaşu e reprezentanta presei în căutare de senzaţional, incisivă şi imună la emoţie, care agasează şi insistă ca orice reporter în căutarea minutului de aur.
Duşmanul generic al poporului nu este doar primarul care face trafic de influenţă şi închide ochii la afacerile în neregulă ale fiului colegului său de partid. Nu e nici tânăra cu ambiţii politice care pare că empatizează cu cei care trăiesc realitatea unei catastrofe, capitalizând beneficii electorale în urma acestui hazard tragic. Nici fiul ce şi-a pierdut ambii părinţi în explozie care acceptă ajutorul material în schimbul tăcerii nu e condamnabil până la capăt. Nici reporterul care caută unghiul perfect pentru a surprinde cele mai senzaţionale imagini de la faţa locului. Duşmanul poporului sunt oamenii, suntem noi toţi cei care fie prin naivitatea noastră, fie prin apatia noastră, fie prin dezgustul nostru, fie prin ipocrizia noastră, contribuim la perpetuarea tarelor unui sistem ce a devenit ucigaş – la propriu şi la figurat.
„Incendiar. Un duşman al poporului” este un spectacol al cărui merit principal este acela de a reda fidel, ca un reportaj, o situaţie pe care o cunoaştem, cei mai mulţi dintre noi, şi pe care o uităm odată cu următoarea ştire care ne scandalizează. Multe iniţiative artistice şi propun să crească awarness-ul asura unui fapt sau al altuia. De această dată nu e vorba despre un subiect abstract sau de interes pentru un grup ţintă; ne priveşte pe ficare în parte, drept în ochi – e realitatea aşa cum o ştim şi, de multe ori, preferăm să o punem pe „mute” sau să o schimbăm din telecomandă cu ceva entertainment. Vocea acestui spectacol are potenţialul de a fi un strigăt de trezire a spiritului civic şi de responsabilizare în faţa unei decizii pe care din 4 în 4 ani ne-am obinuit să o mimăm, doar. Am uitat prea repede sloganul „Corupţia ucide”, iar acest spectacol ne reaminteşte că, prin complicitatea inacţiunii, purtăm o parte a responsabilităţii.
Teatrul Masca
Incendiar. Un dușman al poporului
adaptare după Henrik Ibsen de Catinca Drăgănescu și Ilinca Radulian
Creație colectivă: Voicu Aaniței, Mara Căruțașu, Sorin Dinculescu, Catinca Drăgănescu, Cristina Drăghici, Anamaria Pîslaru, Vladimir Purdel, Ilinca Radulian
Distribuția
Voicu Aaniței, Mara Căruțașu, Sorin Dinculescu, Cristina Drăghici, Anamaria Pîslaru, Vladimir Purdel
d'E-pîn-geac 