E incitant să faci parte dintr-un spectacol. Artele performative combină din ce în ce mai creativ genurile spectaculare, mijloacele de interpretare, esteticile regizorale, noile tehnologii; graniţele fixe dintre formele de expresie artistică au fost suspendate şi s-a creat un micro-climat favorabil unor experienţe de receptare cu mult mai personale. Spectatorii nu mai sunt, invariabil, doar acele perechi de ochi curioşi din întunericul sălii. Integrarea publicului în spectacole interactive, sau imersive, sau site specific, sau senzoriale a devenit unul dintre ingredientele care condimentează din ce în ce mai îndrăzneţ paleta de gusturi.
„Marele Gatsby. Un spectacol de teatru imersiv”, creat de Vivid. Immersive Theatre Company, regizat de Andrei Huţuleac, la Palatul Bragadiru este o experienţă atent construită pentru cei cărora le e dedicată. E un spectacol direcţionat de a bun început pentru un public ce nu doreşte doar o seară convenţională într-o sală de spectacol. Înainte de a fi imersiv, e, mai ales, site specific. Sala de bal a Palatului Bragadiru este un loc plauzibil pentru petrecerile grandioase ale misteriosului Gatsby. Conacul său e palatul însuşi, iar decorul care te întâmpină încă de la intrare, de când urci scările de marmură, instaurează o convenţie care te revendică fără nicio dificultate. Eşti invitatul lui Gatsby şi, asemeni lui Nick Carraway, descoperi pas cu pas, uimit de luxul şi efervescenţa din jur, o poveste de legendă. Ai ocazia să te îmbraci elegant, să devii pentru câteva ore un flapper cu pantofi de lac şi smoking sau rochie cu franjuri şi perle lungi.
Modalitatea în care spaţiul a fost folosit e marele merit al constructului scenic imaginat de Andrei Huţuleac. Două podiumuri şi ringul de dans dintre ele îşi schimbă constant identitatea şi devin diversele spaţii de joc, alternate alert. Ritmul imprimat nu oboseşte nicio clipă şi atmosfera nebună a anilor 20’ te ispiteşte să dansezi în ritm de Charleston. Muzica live cu songuri interpretate cu personalitate şi şarm de Maria Alexievici sunt hituri ale acelor roaring twenties seducători, iar trimiterile la gesturi şi imagini din ecranizările-cult funcţionează pe acelaşi principiu al stimulării entuziasmului de a recunoaşte repere inserate anume, diferenţa fiind că de această dată nu le admiri, doar, ci eşti chiar în mijlocul lor. Creativitatea ludică joacă şi ea un rol important. Avionul sugerat de un ventilator devine un semn în contrapunct comic de efect, iar imaginea bărcilor verzi, care plutesc printre valurile de trupuri emoţionate la final, e o metaforă vizuală de efect.
Ar fi greu de presupus că cei care vin la spectacol nu ştiu nimic despre povestea din roman. Gatsby e un personaj aproape arhetipal pentru secolul douăzeci. Iar figura lui Robert Redford sau Leonardo DiCaprio suprapusă peste carisma eroului imaginat de Fitzgerald contribuie din plin la un orizont de aşteptare gata format. Spectacolul este inteligent articulat pentru a veni în întâmpinarea acestor dorinţe. Fără ego de prisos, Andrei Huţuleac descrie un parcurs croit cu eleganţă exact pe conturul acestei fascinaţii. Scenariul bine decupat, cu scene scurte şi comentarii explicative ale unui narator omniscient cald şi prietenos, cu replici, rezolvări sau personaje nuanţate comic pentru a contrabalansa trama intensă a iubirii interzise, devine vehiculul fiabil ce poate fi personalizat exterior, fără a-şi pierde consistenţa şi coerenţa.
Dansurile şi mişcarea aparent browniană a trupei de dansatori coregrafiate de Filip Stoica îmbină paşii specifici ai swingului sau foxtrotului cu slow motion sau freeze, punctând foarte precis ruperile de ritm sau mutând instant centrul de concentrare asupra unui personaj anume. Ligting designul conceput de Ştefan Rădulescu funcţinează pe același principiu al decupajului, cu spoturi de urmărire ce conduc clar atenţia în puncte de interes. Publicul aflat în continuă mişcare, imprevizibil, deci, devine un personaj colectiv care nu doar admiră o fabulă teatrală, ci joacă, in corpore, rolul figuraţiei, pentru fiecare spectator în parte.
Interpretările actorilor ţin cont de două coordonate generale: o caracterizare succintă prin limbaj, postură, funcţie şi volum vocal a personajului şi vizibilitatea nu de fiecare dată deplină. Aşadar e o continuă adaptare a jocului actoricesc la spaţiu şi la mişcare. Decupajul filmic nu permite largi dezvoltări de relaţii sau interiorizări psihologice; mai degrabă funcţionează o reprezentare fidelă a imaginii celei mai plauzibile pe care un public majoritar ar putea să o aibă în urma lecturii. Şi, totuşi, nu există ostentaţii, exagerări deranjante sau sentiment de artificiozitate. Echilibrul e menţinut cu eleganţă şi fiecare îşi găseşte un moment de emoţie sau contrapunct comic. Alexandru Ion are atuu-ul prezenţei şi nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi un Jay Gatsby convingător. Eduard Buhac are un entuziasm molipsitor şi îţi inspiră cu adevărat încrederea într-un Nick Carraay de bună credinţă. Ioana Niculae alege să păstreze constantă latura alintată şi superficială a unei Daisy extrem de feminine. Sorin Miron are haz în ipostaza unui George Wilson interpretat ca o compoziţie tragi-comică. Ana Creţu îi dă multă vitalitate Martei şi moderează vulgaritatea cu un ludic plăcut. Maria Moroşan are personalitate pentru a fi o Jo Baker relevantă. Cea mai complexă interpretare este cea a lui Codrin Boldea căruia îi aparţine succesul punctului culminant. În monologul lui Tom Buchanan ţine sub presiune o forţă de brută rafinată cu stăpânire de sine, ce umileşte cu superioritate. E sigur pe sine, domină lejer şi adaugă multe nuanţe acestui bărbat ce pare a fi mai mult decât un soţ ce merită înşelat.
„Marele Gatsby. Un spectacol de teatru imersiv” este exact ceea ce promite: o experienţă inedită, participativă, la un show cu ştaif. Surprizele de la pauză, momentul de mentalism integrat în poveste, ocazia de a savura un cocktail tematic, de a dansa pe acorduri de trompetă şi pian, de a trăi o poveste pe care o îndrăgeşti altfel decât din spatele paginilor sau a ecranului, pachetul complet şi consistent al ofertelor personalizate pe care le face acest spectacol este mai mult decât marketing performant. E chiar o experienţă reconfortantă de care avem nevoie pentru a sparge nu doar al patrulea perete, ci obişnuinţele noastre de spectatori.
Vivid. Immersive Theatre Company
Marele Gatsby. Un spectacol de teatru imersiv
după romanul omonim de F. S. Fitzgerald
Scenariu teatral: Corina Moise și Andrei Huțuleac
Regie: Andrei Huţuleac
Coregrafie: Filip Stoica
Scenografie: Andreea Săndulescu
Asistentă scenografie: Cătălina Ciobanu
Costume: Ariana Miron Presan & Miruna Bălașa
Light design: Ștefan Rădulescu
Sound design: Ștefan Rădulescu & Andrei Galeș
Manager producție: Mădălina Stoica
Asistentă regie: Cezara Petredeanu
Asistentă producție: Diana Parpalea
Coordonator administrativ: Carmen Matei
Graphic designer & web developer: Cătălin Matei
Identitate vizuala: Carre Noir Bucharest
Distribuţie
Jay Gatsby: Alexandru Ion/ Alexandru Pavel
Nick Carraway: Carol Ionescu/ Eduard Buhac
Daisy Buchanan: Nicoleta Hâncu/ Ioana Niculae
George Wilson: Adrian Nicolae/ Sorin Miron
Marta Wilson: Corina Moise/ Ana Crețu
Tom Buchanan: Codrin Boldea
Jo Baker: Ana Udroiu/ Maria Moroșan
Domnisoara Klipspringer. Maria Alexievici
Joseph Dunninger: Vlad Grigorescu
În alte roluri: Vlad Mogoș, Maria-Luiza Dimulescu, Răzvan Rotaru, Rania Zane, Andrada Popovici, Valentina Kocsis, Sofia Sitaru-Onofrei, Alexandru Snopovschi
d'E-pîn-geac 