Pentru că „Tabu” nu accentuează în mod derizoriu părțile neîndulcite ale poveștii, dar și pentru că nu se jenează să le confirme și să și le asume acolo unde este cazul, ajunge la un nivel de adevăr situațional cu un dramatism pe care numai realitatea îl poate genera.
Arhive categorie: Fel şi fel
„Visul” frumos de a nu mai fi abuzat
oboganul de situaţii ce par foarte prietenoase, simpatice, chiar, pentru a se transforma apoi în episoade absurde, violente sau umilitoare e genstionat cu multă măsură şi poartă o expresie artistică cagulată în jurul unui mesaj integrat.
„Chapter Two”: Despre frică și iubire cu lacrimi și mult umor
Cu umor de calitate, deloc forțat prin alte tehnici de a-l stârni, dar și cu emoție care nici nu te forțează să-ți scoți batista, dar nici nu te lasă nepăsător, spectacolul „Chapter Two” realizat după textul scris de Neil Simon, te invită în două mici apartamente, la o poveste despre frica de a iubi și bucuria de-a o face, totuși, din nou.
„Maşinăria. Musicalul” în care muzica nu cântă
„Maşinăria. Musicalul” e un spectacol în care muzia nu cântă. O poveste cu potenţial, care a făcut vogă acum un secol, reciclată pe cai mari nu e suficientă pentru a suplini lipsurile de imaginaţie şi creativitate ale epigonilor.
„Dual, un performance despre prietenie” – bucătăria murdară a sufletelor noastre
„Dual, un performance despre prietenie” este o experienţă artistică provocatoare, ce, cu siguranţă, te smulge din balamalele ruginite ale confortului.
„Exil”, și despre buclele în care ne înghesuie durerea
Necesitatea unei conversații despre ceea ce pierdem toți (și cei care rămânem, și cei care migrăm) face din „Exil” o ușă deschisă, un spațiu sigur și amar din casa noastră cu bulină: România.
„Fete şi băieţi” – paradoxala fericire de a suferi
Un mare merit al impactului copleşitor al interpretrii sale e acela de a povesti în prezent fapte greu de verbalizat petrecute în trecut fără a pica o secundă în capcana exagerării impresionabile.
„Chapter two”; în care actorul îşi depăşeşte spectacolul
Îi urmăreşti drama cu interes pentru că îi poţi descifra sentimentele suspendate în tăceri, în privirea limpede ce pare că te priveşte în ochi căutând salvarea dintr-un labirint descendent de gânduri şi trăiri intense.
Un „Naufragiat!” la Curtea Bucuriei
Se simte pe dedesubt un mare drag – de oameni, de teatru, de copilărie, de celălalt, de poveşti, de nevoia de a merge cu toţii undeva departe, în imaginaţia care ne poate aduce pe toţi împreună, într-o poveste frumoasă, chiar dacă o ştim a fi mincinoasă.
Tânără lipsă de speranță a unor tinere speranțe
Spectacolul vorbește articulat și fără tezism despre sentimentele pe care le-au împărțit, ca pe bluze de la second hand, generație după generație, copii de douăzeci de ani.
d'E-pîn-geac 