Farmecul acestei propuneri îndrăzneţe constă în relaţia pe care tu ca receptor eşti dispus să o întreţii cu un univers sonor pe care îl augmentezi cu acţiuni reale.
Arhive autor:epingeaca
„Münchausen” – un spectacol mincinos
Un monolog anost, poticnit, lipsit de orice strălucire, banal, plat, care cu vorbe multe spune mai nimic, e premisa de la care porneşte un one man show excesiv de explicativ şi plicticos.
Artaud și Teatrul cruzimii. Un teatru de care avem nevoie
O lume care construiește încă de început un manfiest împotriva acesteia, sub forma unui ritual, în care tot pachetul artistic participă spre a-l duce la bun sfârșit și a face o ars poetica unui Teatru pe care Artaud l-a văzut doar în mintea lui și pe hârtie.
„Koulounisation” – când teatrul predă lecţia istoriei
Te simţi în siguranţă, totul pare o prezentare solară a unui concept teoretic, iar până la final, cu paşi mici, ajungi pe nesimţite să asişti la transfigurarea artistică a ideilor abstracte.
„KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci” şi întunericul despre care nu vorbim
Un bărbat şi o femeie fără nicio trăsătură de eroi ai destinului. Nici mai isteţi, nici mai deştepţi, nici mai frumoşi, nici mai defavorizaţi, nici mai ghinionişti decât oricare dintre noi. E uşor să te identifici cu ei. Cu amândoi. Şi să empatizezi cu oricare dintre ei şi cu ambii de-odată.
O casă plină de copii spânzurați de ghilimele. „Cartea cu poze a copiilor cuminți”
Prea cuminte pentru a fi psuedo-basmul horror care își propune să fie, și prea „poză” nemișcată pentru a-și anima real spectatorii, „Cartea cu poze a copiilor cuminți” este și aproape, și foarte departe de aspirațiile sale.
„Seaside stories” pe nisip de cauciuc
Miza e crearea unei stări, aducerea în sala de teatru a nostalgiilor noastre despre iubiri consumate în Vamă, nisipul care ne-a strâns lacrimile, ataşamentul matern ori patern spălat de valuri şi refrene celebre ale modelor de ieri şi de acum.
Aproape iubiri. Aproape dezamăgiri. Aproape noi.
„De ce să văd acest spectacol?”, aș răspunde – „Pentru că ne este aproape”. Poveștile despre iubiri sunt mereu plăcute și chiar căutate, mai ales de tineri. Este un sentiment dorit a fi înțeles, iar spectacolul „Aproape”, prin 9 povești-spectacol ne arată în 9 situații diferite mai multe fațete ale acestuia.
„Alice în ţara minunilor” făcute la Opera Comică pentru Copii
La Opera Comică pentru Copii vârsta e doar un număr de pe o bucată de plastic numită act de identitate. Copiii nu au vâstă odată intraţi pe poarta primitoare a unui spaţiu în care nici timpul nu se mai supune convenţiilor.
Marcel Iureş rămâne „Creatorul de teatru”
Reluarea unui succes incontestabil poate fi făcută cu vanitate, cu inconştineţă sau cu demnitate şi verticalitate. Nu este vorba de o reluare a spectacolului de atunci, nu e o invitaţie nostalgică spre analize comparative.
d'E-pîn-geac 