Prima lecţie oferită cu generozitate de propunerea curatorială a celei de-a 34-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru este oglindirea convenţiei teatrale în două producţii străine prezentate în weekendul de inaugurare în acest an.
Arhive autor:epingeaca
Eu minus încă cineva
Am început să zâmbesc mai des și sincer. Am aflat cu uimire că sunt multe motive de bucurie – și mai mici, și mai mari – la o privire distanță.
„Incendiar. Un duşman al poporului” – felia de viaţă care ucide
Curajul acestui gest spectacular cu o miză extra-scenică foarte consistentă este comparabil cu al reportajelor Recorder ce ajung nu doar pe primele locuri în trendingul platformelor online, ci provoacă schimbări reale în sistemele găunoase pe care le demască.
„Bădăranii” mult prea bădărani
Nici tonurile înalte şi pretenţiile emise certăreţ, nici mârlăniile gratuite nu aduc un plus de valoare contemporană textului iluminist.
„Mesia” nu e Şabatai, ci Aziz Mehemid Effendi
Resorturile creative pe care Andrei Măjeri le foloseşte pentru a crea o atmosferă de tensiune, pericol, incertitudine şi mister sunt bogate.
„Ochii mamei” şi privirea fiului
Vlad Ionuţ Popescu nu îşi etalează doar talentul şi tehnica de joc bine antrenată; realizează un portret în tuşe de forţă ale actorului în căutarea întâlnirii cu un personaj greu de îmblânzit.
„Dincolo de tandreţe” e felia de viaţă
E multă mişcare ce oferă vitalitate acestor scene de muncă fizică, iar inventivitatea limitată de text se manifestă cât se poate de bogat între aceste restricţii ale unei structuri dramatice austere.
Talentatul domn Andrew Scott în „Vanya” la National Theatre Live
Ce e cu adevărat uimitor e simplitatea aparentă – montajul versiunii filmate îţi dă posibilitatea e a-i privi constant ochii. Privirea i se schimbă în funcţie de intenţia interioară
Viaţa ca un „Bestiar”
Dialogurile se joacă isteţ cu trimiterile la lumea animală, iar detaliile bogate din vocabularul zootehnic specific contribuie la unitatea de stil.
„Apropo, o să mor” de frică sau de râs?
Previzibilă şi simpatică, familia pare decupată din desenele animate şi sitcomurile anilor 90’. Dialoguri lipsite de substanţă despre false probleme sunt livrate într-o mină relaxată, cu zâmbete fixe, de personaje schematice, fără prea multă evoluţie.
