Întregul spectacol pare că face efortul de a încape într-un loc mult prea mare pentru posibilităţile reale; ai constant impresia că actorii aleargă de trei ori mai mult pentru a ocupa mai mult spaţiu, încercând să suplinească lipsurile cu energie şi gesturi mari
Arhive autor:epingeaca
„Hedda Gabler” suntem noi
Echidistantă în raport cu o capodoperă autentică, dar şi cu o cădere monumentală, propunerea regizorală pe care Thomas Ostermeier o făcea pentru prima dată în 2005, la Schaubhüne se concretizează pe scena Teatrului Naţional într-o montare elegantă, precisă, clară în intenţii, solidă în interpretare
Fiinţarea prin prezenţă cu „Decalogul după Hess”
Un text îmbibat de sens, cu o structură monologală ce permite o sinfonie de ritmuri şi nuanţe accidentate, aduce cu fiecare nouă poruncă răstălmăcită în credinţa îngerului negru Rudolf Hess câte o prăpastie de nelinişti.
„Vânătoarea” cerbului ispăşitor
Povestea în sine e crispantă. Dacă în film e, poate, mai uşor de privit această dezumanizare precoce, concreteţea scenei şi impactul imediat al prezenţei pune o presiune în plus pe acurateţea receptării.
Glume și chicoteli cu "Pterodactili" și psihopatii
What you see is what you get; la propriu – un mișto artistic lung de aproape două ore și jumătate, cu pauză, în care toate clișeele despre dramele închipuite (sau nu) ale unei familii generice sunt expuse ca într-o dioramă vivantă.
Sex, drugs & „Adrenalină”
Poate cel mai mare atuu al acestui spectacol e puntea reală pe care o poate face între copiii de acum și cei de atunci. E posibil să îți cunoști puțin mai bine părinții dacă realizezi că nu s-au născut părinți
„Eu sunt propria mea soţie” şi pe mine, mie mă redau
Siajul amintirilor sale e bogat şi cuceritor, iar spectacolul reuşeşte să redea simplu şi fără ostentaţii, curat şi elegant, tocmai acea atmosferă de viaţă viguroasă trăită pe muchia ascuţită a morţii iminente.
„Opera de trei parale” – de la gag la „şopârlă” … şi înapoi
Miza unică pare a fi amuzamentul simplist în faţa unei poveşti despre borfaşi mărunţi şi dame de consum parşive şi… doar atât.
Teatru ca la mama acasă. Mic îndreptar de bun simţ
Nici ţinuta de gală obligatorie nu mai poate fi de actualitate în 2024, dar nici mutarea biroului la lojă nu e de bun gust. E vorba, ca de cele mai multe ori, dealtfel, de bun simţ.
(Apoca)Lipsa gospodinelor necăjite foc
Ca orice subiect dramatic şi această ipoteză s-ar fi putut dovedi inspirată pentru un demers spectacular atâta timp cât modalitatea de expresie artistică ar fi depăşit nivelul unei improvizaţii cu pretenţie de experiment sonor.
