Câteodată trecem prea uşor cu vederea aportul avut de echipa de organizare la succesul unui eveniment cultural. Ne obişnuim cu un fel de procedură pe care o urmăm atunci când călătorim pentru a participa la un festival şi nu băgăm de seamă importanţa detaliilor.
Arhive categorie: Fel şi fel
Erată – argumentele mele pentru topul publicat în revistacultura.ro
Argumentele mele nepublicate în revistacultura.ro
„Hamlet, Prinţul Danemarcei” –când Robert Lepage nu e Lepage
Aşa cum repoziţionarea unei litere transformă „words” în „sword”, la fel şi creatorii acestui spectacol au folosit acţiunea imaginată de Shakespeare pentru a sonda expresivitatea din spatele cuvintelor.
Prelegere despre credinţă şi iubire
E nevoie de critici super-eroi care să ştie când să pună mantia colorată şi să zboare purtând în braţe un creator sau un spectacol, dar şi mantia neagră de anti-erou atunci când teatrul devine un Gotham city al păcatelor artistice.
„Foxfinder” – Prinde vulpea la Teatrul Excelsior!
un thriller în care lumea ameninţată de umbra vulpilor vrăjmaşe e controlată de foxfinder-ii care veghează la binele comun, menţinând constant sentimentul de frică.
„O noapte furtunoasă”, sângeroasă şi confuză
Structura ambiţioasă amestecă timpul acţiunii într-un malaxor scenic destul de rudimentar nu reuşeşte să capete claritatea necesară unui parcurs coerent.
„Chicago” via Bucureşti
Întregul spectacol pare că face efortul de a încape într-un loc mult prea mare pentru posibilităţile reale; ai constant impresia că actorii aleargă de trei ori mai mult pentru a ocupa mai mult spaţiu, încercând să suplinească lipsurile cu energie şi gesturi mari
„Hedda Gabler” suntem noi
Echidistantă în raport cu o capodoperă autentică, dar şi cu o cădere monumentală, propunerea regizorală pe care Thomas Ostermeier o făcea pentru prima dată în 2005, la Schaubhüne se concretizează pe scena Teatrului Naţional într-o montare elegantă, precisă, clară în intenţii, solidă în interpretare
Fiinţarea prin prezenţă cu „Decalogul după Hess”
Un text îmbibat de sens, cu o structură monologală ce permite o sinfonie de ritmuri şi nuanţe accidentate, aduce cu fiecare nouă poruncă răstălmăcită în credinţa îngerului negru Rudolf Hess câte o prăpastie de nelinişti.
„Vânătoarea” cerbului ispăşitor
Povestea în sine e crispantă. Dacă în film e, poate, mai uşor de privit această dezumanizare precoce, concreteţea scenei şi impactul imediat al prezenţei pune o presiune în plus pe acurateţea receptării.
d'E-pîn-geac 