Manipularea este un joc parșiv, practicat de mulți și folosit în multe meserii, un joc care ar trebui să fie interzis. Iar când acesta se folosește ca un joker ascuns sub pălărie în relațiile de familie, știm sigur că lucrurile nu vor fi prea roz. Uzul de putere pentru a domina și a isca ceartă doar de dragul artei nu e prea plăcut pentru victime, dar ar putea deveni un subiect pentru o comedie cu umor negru.
Spectacolul „Fetele pelican” de la Teatrul Nottara din București, regizat de Horia Suru este o comedie de bulevard cu ștaif despre (ne)sacrificiul familiei pelican de a fi fericită. Spectacolul propune un subiect de familie cu momente dramatice, de umor, dar și burlesc. Toate aceste elemente și rozul mult al casei creează un spectacol plăcut și echilibrat.
Povestea fetelor pelican și a singurului băiat din familie e despre sacrificii și regrete, despre nemulțumiri continue din cauza sacrificiilor. Mama pelican, continue să bântuie prezentul fetelor sale, chiar și după moartea acesteia. Cele patru fete se strâng în casa roz cu multă muzică pentru a bea un pahar, sau mai multe, de proseco în timp ce problemele intime din viața fiecărei reies la suprafață printre pașii de dans. Au loc discuții despre frumusețea zilelor pe când mama lor era în viață și făceau diverse lucruri: furau din magazinele corporatiștilor ori se strângeau de ziua ei și se înfruptau dintr-un tort imens. Apoi se discută despre nefericita și trista viață a timpurilor din prezent. Astfel, Horia Suru, regizorul spectacolului, creează în acest univers pestriț mici universuri ale fiecărui personaj. Aduce și elemente de show, dar creează și momente de familie cu emoție. Nu se pierde niciodată umorul, dar ar fi putut exista mici retușuri ori renunțări ale unor scene – scena de la final, din dormitorul mamei, în care există un moment coregrafic, care nici nu ajută spectacolului, nici nu este unul reușit.
Decorul este unul pentru un teatru de bulevard, așa cum este și Teatrul Nottara. Sigur, se potrivește și cu atmosfera spațiului în care au copilărit fetele pelican, dar tocmai pentru că este un spațiu în care ele au copilărit, te aștepți să vezi elemente mai umane și apropriate de ele. Nu doar mult roz și niște desene cu negru pe tapet. Iar o altă întrebare al cărui răspuns nu-l găsesc este: de ce doar trei din cele patru fete poartă peruci? Se înțelege că e voit să fie peruci? De ce Sonia este diferită? Această alegere nu se traduce în nici un fel. Și poate este un detaliu mic sau pueril, poate nu s-a gândit nimeni la el, dar din punct de vedere vizual, este important, deoarece este singurul element diferit din acel spațiu.
Cele patru fete pelican sunt jucat de patru actrițe bine distribuite după asemănarea cerințelor fișei personajului: Letiția (Crenguța Hariton) – tipul omului superficial care ascunde o sensibilitate neimaginată; Indra (Isabela Neamțu) – lacomă și doritoare să fie văzută; Sonia (Sorina Ștefănescu) – artistul care-și dă viața pentru un public neexistent și Maya (Alexandra Murăruş) – copilul rebel în căutarea formelor noi. Despre Iasmina, interpretată de Victoria Cociaș nu poți spune multe lucruri, deoarece este doar o prezență ajutătoare pentru spectacol, dar încurcătoare pentru personaje. Cui i-ar plăcea să simte fantoma mamei moarte în casă?
Muzica compusă de Petre Ancuța respectă rețeta unui spectacol burlesc de la care pleci cu versurile învățate și fredonându-ți în cap timp de câteva zile. Și ar fi de menționat, chiar dacă ușor după tipar, personajul Aurora, mama mamei pelican, interpretată de Anda Caropol, care este cireașa de pe tortul foarte roz al pelicanilor.
Spectacolul „Fetele pelican” nu este doar despre comedie ori doar despre sacrificii și dramele familiale. Este și despre empatie, înțelegere și acceptare a faptului că lucrurile nu merg mereu așa cum ne dormi, cu toată bună-voința primită din partea familiei. Iar toate aceste probleme și sentimente sunt descărcate și rezolvate tot în familie, oricât de toxică ar fi relația cu unii membrii ai acesteia.
Fetele Pelican de The Wardrobe Ensemble
Teatrul Nottara București
Regia: Horia Suru
Traducerea: Monica Andronescu
Scenografia: Doina Levintza
Coregrafia: Sophie Duncan
Muzica originală: Petre Ancuța
Make-up artist: Alexandru Abagiu
Grafica: Victor Diaconu
Lighting design-ul: Mircea Mitroi
Ilustrația muzicală: Horia Suru
Distribuția:
Letiția – Crenguța Hariton
Indra – Isabela Neamțu
Sonia – Sorina Ștefănescu
Maya – Alexandra Murăruș / Daria Pentelie
Iasmina – Victoria Cociaș
Danni – Alexandru Mike Gheorghiu
Dodo – Șerban Gomoi / Rareș Andrici
Aurora – Anda Caropol / Anca Bejenaru
Lara / Avocata – Mihaela Subțirică
Luca – Răzvan Bănică
Photocredit: Maria Ştefănescu
d'E-pîn-geac 