Cu un aer de amatorism lipsit, însă, de candoarea specifică inimoşilor neprofesionişti care îşi respectă statutul, trupa teatrului din Piteşti pare că a depus armele; executanţi de gesturi false, tonuri ţipate, multă, multă prefacere artificială întru încercări neizbutite de a interpreta roluri care doar în formă mai pot fi recognoscibile.
Arhive categorie: Cronici
Totul își găsește ordinea… „în țara minunilor”
Astăzi, cursul de Practică teatrală al anului II Teatrologie, din cadrul Departamentului de Studii Teatrale al UNATC „I.L. Caragiale” Bucureşti a fost ocazia pentru care baierele s-au deschis larg pentru a spune povestea zilelor petrecute de către studenţii invitaţi cu generozitate la showcase-ul Teatrului „Fanti Tardini” din Galaţi.
„Interesul general” pentru comedie de calitate
Piesa de acum mai bine de cincizeci de ani spune o poveste relevantă fără a avea nevoie de proptelele modernizării; nu e nevoie de acordare la timpul prezent pentru a te putea amuza amar de o situaţie recognoscibilă de incompetenţă, şantaj, favoritism, ipocrizie, paranoia auto-indusă, abuz de putere
„Casa de la ţară” – destine prea mari pentru personaje atât de mici
Un spectacol bazat aproape exclusiv pe relaţiile dintre actori e interpretat la modul mult prea general. Întreaga distribuţie pare că joacă tipologii de personaje fără a oferi atenţie amănuntelor, fără prea multe nuanţe şi particularităţi.
Adolescenţa ucisă în acorduri de „Punk Rock”
E violent, e cărnos, e dur şi pare că face paradă cu aceste accente ce vor a şoca. Sângele fals abundent nu e, însă, în sine, motiv de uluire. Un pistol cu capse şi mulţi decibeli nu cutremură decât timpanele, nu şi emoţiile neapărat.
Joker e „Don Juan”
E seducător pentru că e liber Don Juan. E pervers pentru că e mai viu decât toată societatea pietrificată la propriu şi la figurat din jurul său.
Locuitorii interşanjabili dintr-„O casă deschisă”
Ne dorim, oare, o existenţă „fericită” în binecuvântarea sărăciei întru duh sau preferăm viaţa complicată, aşa cum e ea, cu sentimente greu de tranşat, dar cu mult mai vie?
„Abuzarea publicului” şi responsabilizarea lui
„Abuzarea publicului” face oficiul de igienizare a conştiinţei spectatorului de teatru rutinat. După o oră şi un sfert în care îţi pui mai în glumă, mai în serios, problema statutului tău de spectator pleci mai liber şi mai sincer
„Împărăteasa Chinei” își strigă povestea
Ce ieri a fost nou nu mai poate fi tot nou şi mâine, şi poimâine, şi peste zece ani; te împaci cu ideea la un moment dat şi nu insişti întru rebeliune şi avangardism până la adânci bătrâneţi.
Adevărul despre „Agnes, aleasa lui Dumnezeu”
O tragedie recompusă retrospectiv, un mistery cu final deloc fericit şi paşii descendenţi care transformă o copilă lipsită de apărare în criminal – un parcurs foarte fluent, bazat în mare parte pe relaţiile dintre personaje şi sinceritatea artistică a interpretării unei partituri complexe.
d'E-pîn-geac 