Cele trei premiere din această toamnă alcătuiesc o prismă ce poate reflecta multicolor multe dintre doleanţele unei generaţii eclectice, fără a sacrifica stratificarea calităţii artistice pe mai multe paliere estetice.
Arhive etichetă:Teatrul Excelsior
„Apropo, o să mor” de frică sau de râs?
Previzibilă şi simpatică, familia pare decupată din desenele animate şi sitcomurile anilor 90’. Dialoguri lipsite de substanţă despre false probleme sunt livrate într-o mină relaxată, cu zâmbete fixe, de personaje schematice, fără prea multă evoluţie.
„Foxfinder” – Prinde vulpea la Teatrul Excelsior!
un thriller în care lumea ameninţată de umbra vulpilor vrăjmaşe e controlată de foxfinder-ii care veghează la binele comun, menţinând constant sentimentul de frică.
Glume și chicoteli cu "Pterodactili" și psihopatii
What you see is what you get; la propriu – un mișto artistic lung de aproape două ore și jumătate, cu pauză, în care toate clișeele despre dramele închipuite (sau nu) ale unei familii generice sunt expuse ca într-o dioramă vivantă.
Sex, drugs & „Adrenalină”
Poate cel mai mare atuu al acestui spectacol e puntea reală pe care o poate face între copiii de acum și cei de atunci. E posibil să îți cunoști puțin mai bine părinții dacă realizezi că nu s-au născut părinți
„Oraşul nostru” lipsit de emoţie
ovestea aşeazată despre viaţa tihnită dintr-o colţ bucolic de Americă de demult, în care viaţa şi moartea coabitează şi se învârt în jurul destinelor comune, se rezumă la un pretext pentru o privire panoramică destul de trufaşă aruncată şăgalnic, peste umăr, fricilor cele mai întemeiate şi bucuriilor mărunte.
Adolescenţa ucisă în acorduri de „Punk Rock”
E violent, e cărnos, e dur şi pare că face paradă cu aceste accente ce vor a şoca. Sângele fals abundent nu e, însă, în sine, motiv de uluire. Un pistol cu capse şi mulţi decibeli nu cutremură decât timpanele, nu şi emoţiile neapărat.
Aproape iubiri. Aproape dezamăgiri. Aproape noi.
„De ce să văd acest spectacol?”, aș răspunde – „Pentru că ne este aproape”. Poveștile despre iubiri sunt mereu plăcute și chiar căutate, mai ales de tineri. Este un sentiment dorit a fi înțeles, iar spectacolul „Aproape”, prin 9 povești-spectacol ne arată în 9 situații diferite mai multe fațete ale acestuia.
„Aproape” un spectacol reuşit
„Aproape” John Cariani e un text inofensiv, plasat într-un safe place din punct de vedere al alegerii repertoriale adresate expres publicului tânăr.
„Opera de trei parale” sau preţul de a fi Om
„Opera de trei parale” de Bertolt Brecht şi Kurt Weill, în regia lui Răzvan Mazilu, de la Teatrul Excelsior e o sărbătoare a acestui vintage cu ştaif.
d'E-pîn-geac 