Cină cu prieteni. Apropieri și despărțiri între cupluri și prietenii

            Relațiile de prietenie adevărate dintre doi indivizi sunt din ce în ce mai rare pentru că umanitatea din noi își pierde, parcă, orice existență. E greu să găsești un prieten adevărat într-o lume egoistă. Unii oameni iau hotărâri radicale în viață, dar asta nu înseamnă că-i schimbă și pe ei ca oameni. Nu ar trebui să ne străduim atât de mult să înțelegem deciziile luate de cei de lângă noi, ci pur și simplu să le fim alături. Însă, uneori e mai ușor să pleci decât să accepți ceva ce nu poți înțelege.

            Spectacolul „Cină cu prieteni” de Donald Margulies, de la Teatrul Bulandra din București, în regia lui Cristi Juncu, prin sinceritate, simplitate și adevăr reușește să-ți readucă emoția teatrului în care totul e despre oameni și relații. Nu e despre teatrul cu decor tehnologizat sau teatrul cu efecte luminoase impresionante sau despre actori care se chinuie să impresioneze publicul. E un spectacol despre actorul în relație cu… E un spectacol care spune o poveste. Despre maturitate.

            Două cupluri se văd mereu; își petrec vacanțele împreună și iau cina tot împreună. La masă se spun povești, se râde și totul pare normal, bine; sunt fericiți. Dar cât de fericit să fii când trăiești viața pe care de fapt nu ți-ai dorit-o? Sau cât de fericit să fii când nu vorbești despre nevoile tale? Se adună râsete triste în borcane de porțelan şi toate la prima adiere de vânt, cad și se sparg. Adevărurile nespuse ies la iveală. Sunt dureroase, asta e clar, pentru că schimbă cu totul atât prieteniile, cât și relațiile dintre cupluri. Dar unul dintre cupluri, cel mai puternic, poate, nu se împiedică de cioburi; le adună împreună. Doar asta și-au promis de la început. Pentru unii maturitatea înseamnă singurătate și regăsire, iar pentru alții înseamnă acceptare și împăcare, dar fără să fie mai puțin fericiți.

            Scenografia de tip puzzle a Ninei Brumușilă, împreună cu regia lui Cristi Juncu organizează spectacolul din punct de vedere vizual într-o cină oferită publicului: o suită de chelneri mută o serie de farfurii gigantice pe scenă, servite cu elemente de mobilier ce desemnează spațiul de joc. Aceste ruperi de spațialitate decupează scena în mici proiecții din prezent și trecut. Se creează astfel o atmosferă plăcută, caldă, de poveste. Totodată, e foarte plăcut să realizezi că e nevoie de foarte puține efecte speciale pentru a transmite emoție: o ninsoare cernită deasupra geamului sau un sunet ambiental de ocean.

            Primul cuplu format din Gabe și Karen, interpretați de Șerban Pavlu și Ana Ioana Macaria, este solid construit atât în ceea ce priveşte cuplul din acţiunea piesei, cât și în relaţia dintre actori. Amândoi joacă natural și sincer, fără artificii. Șerban Pavlu este un actor versatil, lucru care îl face mereu surprinzător. De data aceasta este de remarcat maturitatea cu care-și asumă rolul, dar nu într-un mod rigid, ci foarte așezat. Poate că „echilibrat” este adjectivul cel mai potrivit pentru a-i descrie interpretarea. Cealaltă jumătate a cuplului, Ana Ioana Macaria, are un parcurs la fel de plăcut. Fragilă, dar și puternică, interpretează rolul unei femei la sfârșit de vârstă mijlocie, pe cale de a se rătăcii, simplu, sincer, fără crize superficiale, fără clișee obosite. Doar prin gesturi aparent uzuale și multă, multă grijă și atenție. Împreună, cei doi actori, au o relație foarte plăcută. Reușesc să creeze oglinda unui cuplu așezat și trecut prin viață, în care cei doi parteneri îşi găsesc mereu echilibrul unul în brațele celuilalt.

            Beth și Tom, interpretați de Andreea Bibiri și Vlad Zamfirescu, sunt total diferiți de prietenii lor. Căsătoriți mai mult pentru a se complace normelor societății și rămași împreună de dragul copiilor, ajung, după 13 ani, după un divorț, să se simtă mai liberi ca niciodată. Lucru de neînțeles pentru Karen și Gabe. Din nefericire, relația de cuplu dintre cei doi îşi are neajunsuri şi în ceea ce priveşte interpretarea. Pe de o parte, Vlad Zamfirescu are momente în care joacă bărbatul calm, lucid și împăcat cu decizia pe care a luat-o cu privire la căsnicia lui, după care, instantaneu, fără vreun motiv justificat, doar tehnic, trece la o stare contrară, venită de nicăieri, care pune sub semnul întrebării relația cu partenera sa. Iar astfel de momente de execuţie marcată doar există și în relație cu Șerban Pavlu. Andreea Bibiri are un parcurs sinusoidal, care-și schimbă constant traiectoria. Personajul ei rămâne cu multe semne de întrebare. Beth ste femeia misterioasă care nu spune prea multe despre ea, dar care are și ea un scop, unul pe care actrița fie nu l-a găsit încă, fie nu îi este clar. Din aceste motive, relația dintre cei doi rămâne doar la suprafață și este superficială în motivaţiile și scopurile create de actori. Abia în final, Vlad Zamfirescu în relație cu Șerban Pavlu creează un moment sincer  prin care se apropie de umanitatea personajului său, Tom.

            Spectacolul „Cină cu prieteni” este despre apropieri și despărțiri. Despre apropierea mai puternică dintre doi oameni atunci când aveau nevoie cel mai mult, dar și despre despărțirea altor oameni pentru a se putea regăsi pe ei înşişi. Sunt două ore în care râzi și plângi, înduri și realizezi cât de importante sunt relațiile dintre oameni, cât de importante sunt, sau nu sunt, anumite persoane în viața ta. Poate, despre maturitatea unei prietenii.

Cină cu prieteni de Donald Margulies

Teatrul Bulandra, București

Regie CRISTI JUNCU

Scenografie NINA BRUMUȘILĂ

Asistenți regie TANIA DRĂGHICI și LARISA POPA

Distribuția:

ŞERBAN PAVLU (Gabe)

ANDREEA BIBIRI (Beth)

ANA IOANA MACARIA (Karen)

VLAD ZAMFIRESCU (Tom)