Dragă teatrule, super-erou tragic și antic ce ești, bătrân carismatic, cu trup obosit și ochi luminoși, teatrule drag, tu care îți tot schimbi hainele, de secole, pentru a fi pe placul vremurilor zurbagii cu mofturi de țânci răsfățați, tu care îți păstrezi demnitatea chiar și în zdrențele bătute de vânturile nenorocirii tale ce suflă trufaș a neiubire, teatrule – Pasăre Phoenix a artei gonite din săli și hulite pe străzi de voci ce trâmbițează-nacute smintite porunci și verdicte, teatrule – copil curios ce scornește mereu jocuri noi și istețe, teatrule bun, cu suflet de mamă ce iartă fericită și piept de soldat ce poartă cicatrici și nu medalii, teatrule ce nu uiți cine ești oricât de mulți și de grei ți-ar fi anii, ție, cu recunoștință, respect și iubire, îți spun “Să trăiești!” întru armonie și pace!
d'E-pîn-geac 