Spectacolul „Școala nevestelor” de J.B.P Molière, produs de Centrul Cultural Lumina, este o comedie pe care nu o aștepți, dar care așteaptă fiecare spectator ca la școală: cu cartea pe bancă. Fără prea multe materiale vizuale, doar exemple. Domnul de Molière este predat pe o scenă goală, într-o hală și vine cu duba la începutul spectacolului. Domnul de Molière nu intră într-o casă cu mobilier antic și nuanțe aurii cât mai bogate, și nici nu îmbracă fetele în rochii cu crinoline lungi. El vine simplu, sincer, doar cu moravurile sociale care se tot țin după dânsul de secole mult prea multe. Își spune povestea tăios către cei care-l ascultă și hohotesc în râsete, apoi pleacă grăbit spre altă destinație, dar cu aceeași miză: să spună povestirii sociale și antisociale.
Spectacolul având direcția scenică a lui Victor Ioan Frunză, decorul, costumele și recuzita semnate de Adriana Grand, dar și o trupă de actori devotați și talentați, face din opera marelui clasic o comedie nu despre feminism, cum ai spune la prima vedere, ci una cu mai multe înțelesuri. Noul spațiu de la Pavilion permite mult loc pentru mințile creative și inteligente; spațiu folosit din plin și cu cap. „Școala nevestelor” nu este doar o altă comedioară la care râdem de necazul altora, deoarece include și acel element de distanțare față de public. Pe scurt: de la atâta râs, luăm o pauză la un moment dat în care ascultăm un frumos cântec în limba franceză interpretat de câte un actor și ne gândim cuviincios la ce am văzut și judecăm dacă e bine sau rău.
Actorii, deja cunoscuți ca o trupă, împreună cu tinerii alăturați relativ curând acesteia, au o evoluție de remarcat. Scena, eliberată de această dată de butaforie, lasă tot spațiul pentru actorii careîl cuceresc cu vioiciune. Adrian Nicolae, în rolul lui Arnolphe, pare că ar fi la început un actor de stand-up care vorbește în bună conștiință de cauză pe marginea unor întâmplări petrecute și pățite. Cu fermitate, credință și neghiobie încearcă să-l convingă pe prietenul său Crysalde, interpretat de Alexandru Pavel, că prostia unei femei e singura cale de a trăi fericit și liniștit. Aventurile prin care trece personajul sunt multe de la început și până la final, iar Adrian Nicolae, timp de două ore, fără pauză, este mereu prezent în scenă și are scene lungi cu fiecare personaj în parte, treceri de la o emoție la alta, totul la același nivel de energie și consistență. Cumva, reușește să-i dea luciu unui bădăran. Îl face uman, dar fără să-l facă un exemplu. Adrian Nicolae aduce la viață personajul bătrânului Pantalone, din și mai bătrâna carte a Commediei dell`arte, dornic de însurătoare la 100 de ani, dar de care ți-e milă – că ți-e milă – și râzi de prostia gândirii sale.
Alexandru Pavel joacă mai degrabă rolul unui povestitor care spune un prolog și epilog, așa cum știe el mai bine. Ana Crețu joacă rolul tinerei Agnes; docilă la început, dar cu certitudinea că ar ascunde ceva. E foarte interesant cum alege să joace rolul unei fetițe amărâte de la țară, fără să arate publicului neputința acesteia din lipse clare de cunoștințe. Nu o face nici infamă, dar nici misterioasă. Alege să joace un personaj care stă să înflorească în orice moment. Și e surprinzător de plăcut momentul când o face. Fără ură, cu căldură și bunătate alege mai bine să uite, decât să poarte supărarea cu ea. Lui Tudor Cucu-Dumitrescu îi revine rolul tânărului amorez, Horace, îndrăgostit de Agnes. La fel de senin și crud în ale dragostei precum partenera sa, își construiește personajul cu naivitate și speranță.
La spectacolele lui Victor Ioan Frunză, personajele secundare ale servitorilor, de obicei, nu sunt dispensabile. Ele prind foarte multă personalitate și concurează cot la cot cu cele principale. De această dată, Codrin Boldea și Voicu Aaniței formează cuplul de servitori care încurcă și descurce relațiile personajelor principale cu multă originalitate și istețime, în ciuda prostiei personajelor.. Se creează, astfel, un echilibru între actor și rol, total necesar.
Spectacolul „Școala nevestelor” este la limita dintre o comedie bulevardieră și o comedie isteață. Însă, râsetele ar fi aceleași indiferent de subgen și nu sunt necesare etichete, deoarece se spune o poveste la care se râde, se admiră și se oferă învățăminte. Oricât am spune noi că știm subiectul, nu despre asta e vorba. Nu e o comedie despre o revoltă feministă, ci despre o revoltă ămpotriva prostie și încurajării acesteia, în general; o comedie la care râzi, pe bune.
Centrul Cultural Lumina
Școala Nevestelor de J.B.P. Molière
Distribuție:
ARNOLPHE: Adrian Nicolae
AGNES: Ana Crețu
CRYSALDE: Alexandru Pavel
HORACE: Tudor Cucu-Dumitrescu
ALAIN: Codrin Boldea
JACOB: Voicu Aaniței
Decor, costume și recuzita: Adriana Grand
Direcția de scenă: Victor Ioan Frunză
d'E-pîn-geac 