Sara/Mara: un fel de viața bate YouTube-ul

            Un filmuleț pe YouTube cu oameni care zâmbesc și ne dau sfaturi despre cum să trăim mai bine, ne vând life hack-uri, ne recomandă produse cool și câte și mai câte nu fac pentru comunitatea lor; pare a fi cel mai ușor mod de-ați câștiga existența. Mai ales că de aproape zece ani acest job este din ce în ce mai căutat de tineri. E simplu: chiar și fără școală poți ajunge departe dacă știi să creezi contentul potrivit pentru cei care apasă zilnic butonul de subscribe de pe canalul de YouTube. Totul e să fii mereu în trend cu ce se caută și să fii original, să te expui cât mai des, să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lume, să vezi cum vorbești și ce scoți pe gură pentru că orice cuvânt poate să-ți distrugă toată faima, să… Să faci cam multe pentru un set de numere pe ecran, care trebuie să fie în continuă creștere. Iar, deodată, viața asta nu mai pare atât de ușoară. Libertatea nemărginită tinde să se limiteze și ea la un număr de reguli nescrise.

            Astfel de povești urbane și-au făcut loc și în teatru. Spectacolul „Sara/ Mara (un fel de comedie cu vloggeri)” de la Teatrul Apollo111, realizat în co-producție cu Ideo Ideis, scris de Bogdan Theodor Olteanu și Adrian Nicolae spune povestea unor vloggeri din spatele becului aprins. Iar pe scenă, acest subiect arată și sună diferit. Dacă un vlog văzut de pe un smartphone de 6inch este privit normal, fără să nască reacții la gesturile nu tocmai naturale (plasarea de produse, gesturi exagerate sau semnături cheie ale personajului de pe vlog), pe scenă acest lucru este privit de către public ca un soi de caricaturăa acestui fenomen, deși nu este absolut deloc. Spectacolul este serios și vorbește despre ce se întâmplă de fapt, doar că privit de pe scenă lucrurile sunt luminate altfel și parcă nu este atât de ok să judecăm viața minunată a „omuleților” din mâna noastră.

            Textul este despre ce spune și subtitlul că este. Mici stereotipuri despre vloggeri sunt atinse, dar nu sunt lăsate doar la suprafață. Nu e vorba atât de mult despre povești filmate, pe cât este despre oamenii care le filmează și durerile lor interioare timid exteriorizate. Patru tineri diferiți sunt controlați de un păpușar mai mare să spună și să facă lucruri care vor crește cu siguranță numărul zerourilor, întâi din conturile lor bancare, apoi ale celor pe care-i manevrează. Astfel, între subiectele despre șamponul ideal pentru păr, clovnerii ieftine și minciuna de dragul perfecțiunii, cineva are de suferit cam bad din asta. Și culmea e că asta iscă un alt subiect pentru un alt vlog și o revoltă. Se schimbă ceva? Who knows?

            Pe lângă textul foarte bine scris, din punct de vedere vizual scena strălucește. La propriu. Scenografia semnată de Alexandra Panaite și luminile realizate de Marius Nițu, colorează scena în culorii neon deloc exagerate, aproape minimaliste. Pe de altă parte, din punct de vedere regizoral, spectacolul duce lipsa unor alegeri inteligente cu privire la trecerile între timp, spațiu și scenă. Sunt multe locuri în care gap-urile sunt mult prea lungi și te distanțează ca spectator de poveste pentru destul de mult timp. Sunt momente la începutul spectacolului în care vloggerii, înainte să filmeze, cântă, marcând-se trecerea de la o poveste la alta, însă spre final acest lucru se pierde și spectacolul devine din ce în ce mai gol, aproape sec. Pe scurt, sunt mult prea multe scene în care nu se întâmplă nimic. Și dacă până acum nu am observat-o, muzica într-un spectacol de teatru, mai ales ca acesta, era absolut necesară. Din păcate, spectacolul oferă muzică doar la intrarea și plecarea spectatorilor din sală, moment în care este total irelevantă. Sound design-ul cred că este o piesă importantă în realizarea unui spectacol cu și despre tineri. Poate ar fi soluționat micile probleme enunțate mai sus.

            Spectacolul are dublă distribuție și se știe despre acest lucru că ar putea rezulta două spectacole aproape diferite. Și ar fi bine de văzut toate variantele, deoarece regizorul alege să o pună pe actrița Mădălina Stoica atât în rolul Sarei, într-o seară, cât și în rolul Marei, în altă seară.

            Dacă ar fi ca titlul vlogului realizat de fiecare actor să descrie jocul acestora de pe scenă, cred că ar putea fi următoarele: Ștefania Circu (rol Mara) – 10 moduri în care să joci un spectacol stând pe o masă și să miști (emoționezi) oamenii din jur; Mădălina Stoica (rol Sara) – Cum să emani candoare și feminitate fără să fii dezbrăcată pe scenă; Adrian Nicolae (rol manager de vloggeri) – Despre munca mea cu mine însumi de a fi cel mai bun și inteligent actor; Carol Ionescu (rol vlogger) – Ce fac cu atâta talent?; Daria Pintilie (rol vlogger) – Tutorial despre modestie și seriozitate în artele spectacolului.

            În final,recomand spectacolul „Sara/Mara” de la Teatrul Apollo111, deoarece printre glumițele și zâmbetele din fața unei camere inexistente se spune și o poveste la care nu ai cum să nu reacționezi sau care să te facă să empatizezi cu ea.

Teatrul Apollo111

Sara/ Mara (un fel de comedie cu vloggeri)

de Bogdan Theodor Olteanu și Adrian Nicolae

Cu:

Ioana Bugarin/ Mădălina Stoica

Ștefania Circu/Mădălina Stoica

Alexandru Ion/Adrian Nicolae

Carol Ionescu/Vlad Ionuț Popescu

Ramona Niculae/Daria Pintilie

Regie – Bogdan Theodor Olteanu

Scenografie – Alexandra Panaite

Costume – Gabriela Pițurlea

Lumini – Marius Nițu

Asistent regie – Alexandru Mircioi

o producție Ideo Ideis și Apollo 111

cu sprijinul Rusu + Borțun