Sunt multe legende și povești în istorie despre competițiile dintre frați, rude sau familii. Multe dintre ele durează secole, pentru că ura este împărtășită, parcă, prin ADN, iar și mai multe dintre povești au final tragic. Motivele pentru care există competiție și ură este de cele mai multe ori necunoscut, aceștia știind doar că nu trebuie să vorbească unii cu alții. De cealaltă parte a baricadei, există și concursuri „fără supărare”, dar tot cu o dorință nespusă a fiecărui participant de a câștiga. Iar o categorie cu totul și cu totul specială se referă la oamenii care intră într-un joc, doar de dragul jocului.
În Barcelona, pe străzile cartierului Gràcia am întâlnit cei mai nebuni și fericiți oameni, în același timp. Zeci de străzi decorate și costumate de ei, de oamenii care le locuiesc, doar de dragul de a face asta. O competiție între vecini pentru al fi votată cea mai frumoasă și preferată stradă. Neînțelegând ce se întâmplă, iar toate caietele program și materialele promoționale fiind doar în spaniolă, am aflat câteva informații de la personale din jurul meu.
Festa Major de Gràcia este o sărbătoare cu tradiție de peste 200 de ani, care se întâmplă în fiecare an pe străzile Cataloniei în perioada 15-20 august. În fiecare an, locuitorii acestui cartier se înscriu într-o competiție în care își fac singuri propriile decoruri, propria organizare, propriile activități – concerte, spectacole stradale, zone amenajate cu anumite tipuri de mâncare, târguri și cam tot ce ai putea găsi la un festival. Diferența este că aceste acte artistice și activități nu sunt asigurate de invitați, ci, tot de ei. Prin caietul program, am putut să desprind niște informații conform cărora acești oameni lucrează un an întreg la ce vor să prezinte. Pe lângă munca lor obișnuită, meșteresc pentru acest Festival, adunându-se în final sute de ore de muncă manuală.
La pas pe aceste străzi, am putut să desprind două categorii de competitori. Cei care s-au înscris singuri erau cei care avea balcoanele sau garajele decorate cu câte un manifest personal, un crez, religie sau gând. Un exemplu în acest sens este balconul cu mesajul trupei The Beatles: „Here comes the sun”. Multe balcoane aveau și ele pancarte, dar scrisul era prea mic să fie citit de la distanță. A doua categorie se referă la oamenii care s-au înscris în grupuri și care au pus umăr lângă umăr să decoreze o stradă întreagă. Fiecare stradă era diferită și avea o temă aleasă de ei. De la tema cunoscutului serial „Casa de Papel”, teme marine, călătorii, spațiu, școală, timp, la sărbători, precum „Las Día de los Muertos”. Cred că cele mai impresionante au fost străzile care reconstituiau povești clasice precum „Don Quixote” ori „Scufița Roșie”. Moara de vânt la dimensiuni impresionante; autorul lui Don Quixote la birou, scriind despre acesta; ori un lup care a mâncat o bunică, sunt câteva din scenele care au fost alese spre a fi puse folosite în decor.
Pe lângă decorațiuni, unele străzi organizau chiar și petreceri, alți oameni mărșăluiau și cântau, alții organizau tot felul de cursuri și ateliere. Nu cred că ajungeau cele 7 zile de festival pentru a cuprinde toate activitățile din program. Tot cartierul era ca într-o sărbătoare. Tot ce făceai era să te uiți pe hartă și să te asiguri că ai văzut și bifat fiecare punctuleț colorat, care marca fie o zonă cu un balcon, fie o stradă. Era o bucurie mult prea mare, pentru a descoperi ce au putut să facă acești oameni, încă nici ploaia nu a mai contat la un moment dat. Realizezi, în acele momente că nu mai contează nimic altceva, decât fericirea din acele clipe, atât a celor care o realizează, cât și a celor care o văd. Și, evident, realizezi și faptul că acești oameni trebuie să fie nebuni să facă asta, la un așa nivel, doar pentru că le place și așa vor ei. Dar ce e arta fără un gram de nebunie?
Ajungând acasă și căutând istoria prin surse mai sigure, decât vorba unui om, am aflat că acest festival are loc din anul 1817. El a început ca o sărbătoare dedicată Fecioarei Maria, în care oamenii din acest cartier puneau decorațiuni pe străzi în această perioadă din an. Cu timpul și-au dat seama că pot face mai mult, că le place și uite așa sa ajuns aici. Meritele sunt ceva mai mari, deoarece, în prezent, există o fundație care se ocupă de acest Festival, care a primit merite și distincți de mare rang cultural.
Astfel de lucruri nu au cum să nu te inspire. Când vei oameni care se bucură de ceea ce fac, fără să aibă un câștiga din asta, pur și simplu te bucuri. Din sursa omului care mi-a vorbit despre festival, am aflat că premiul în bani care se dă celei mai votate străzi, nu este băgat în buzunar de către oameni, ci, este refolosit pentru următorul an, la următorul festival, pentru următoarele decoruri și echipamente. Cum am zis – un festival pentru că așa vor ei, cum vor ei.
d'E-pîn-geac 