Fabula a fost întotdeauna o modalitate eficace de a trage, puţin, oamenii de urechi. Doza de umor aparent benign, candoarea unei faune atât de simpatice, fragilitatea florei inofensive, pildele uşor de asimilat de orice copil aflat în căutarea răspunsurilor la întrebări care încep cu „de ce”, calitățile pe care le apreciem în versurile ordonate cuminte în strofe bine drămuite au consacrat genul literar devenit laitmotiv al oricărei serbări preșcolare şi nu numai. La adăpostul parabolei s-au dezvoltat multe subspecii care muștruluiesc în glumă defecte şi arată cu un deget zglobiu înspre tare general valabile E mai comod să glumi, doar, nu-i aşa? E mai uşoară eschiva decât atacul frontal. Iar efectul deconectant şi educativ de-o potrivă se realizează de fiecare dată. Deşi, privit obiectiv, e cinic să spui cu vocea unui copil de 5-6 ani cât de ipocriți suntem, cât de mincinoși, de avizi de putere, cât de, cât de, cât de…Şi, totuşi, râdem.
„Insecte” adaptarea lui Alexandru Ivănoiu, după Frații Čapek, în regia lui Mădălin Hîncu, de la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău este o vizitare foarte conștiincioasă a unui text bătrân de un secol, ce rămâne periculos de proaspăt și valid într-un prezent continuu nociv. Artropode variate, cu trăsături profund umane, mişună pe scenă pentru a ridica în faţa noastră, cu micile lor puteri reunite într-o forţă de sugestie limpede, oglinda necesară comentariului deloc confortabil la adresa micimii sufleteşti a nevoii perpetue de putere din cel mai violent lanţ trofic: umanitatea civilizată. Fulturi infatuaţi de propria frumuseţe de-o clipă cât o viaţă risipită în huzur cu inconştenţă, gândaci scârboşi, dar plini de candoare ce agonisesc cu iubire şi devotament gunoi, un scorpion ucigaş în numele dragostei supreme pentru o progenitură lipsită de ajutor, un parazit ce aduce echilibru cu cinism, un muşuroi de furnici beligerante care luptă cu fanatism pentru fiecare milimetru de teren dintre două fire de iarbă, cu infatuarea şi inconştienţa oricărui conducător de trupe armate, doi greieri creduli şi siropoşi, victime perfecte ale unei societăţi de consum şi o nimfă care îşi anunţă cu inocenţă şi entuziasm venirea într-o lume gata ricând să îi curme scurt existenţa – un microunivers hiperbolic observat de un om fugit din lume, refugiat dintr-un destin prea mare pentru o sensibilitate atât de autentică, în căutarea putinţei de a supravieţui printre cei vii fără a suferi cu fiecare nedreptate. Dar şi între insecte, ca şi între oameni, legile naturii guvernează strâmb.
Cele mai spectaculoase elemente al montării sunt costumele pe care Răzvan Bordoş le-a subsumat aceluiași umor sugestiv. Materialele alese, codul de culori, formele, volumetria, accentele, detaliile, felul creativ în care a asociat specificul personajelor cu articolele vestimentare funcţionează în plan estetic şi subliniază fin nuanţele conotative intenţionate de regie. Spaţiul neutru, delimitat de perdele uşoare, e populat de o lume pestriţă, în care ritmul e dozat inegal. După un intro emoţionant, susţinut cu sinceritate şi expresivitate de Eliza Noemi Judeu, scenele se succed inegal: fluturii consumatori de substanţe ce le amorţesc ori exacerbează simţurile se agită într-un du-te–vino obositor pe role şi trotinete, fără a construi o pildă prea relevantă. Gândacii sunt două caricaturi simpatice, în care tuşele groase acoperă orice posibile nuanţe, iar sensibilitatea morţilor din „cercul vieţii” este evitată în favoarea unui tip de umor auto-suficient. Greierii au o urmă de candoare, iar furnicile mărşăluiesc îndelung şi obositor şi perorează pe o singură coardă un speach monoton. Surpriza nimfei care eclozează dintr-o larvă urâţică foc e anticipată excesiv încât şi ăierde din efect, iar tragismul finalului nu are o emoţie prea convingătoare, pe măsura intenţiilor.
Fără prea multe culmi, cu multe precauţii, cu profesionalism şi dedicare, cu inventivitate ponderată şi un ritm continuu alimentat cu energie şi sârg, „Insecte” e un spectacol care spune pe înţeles o fabulă, preţ de două ore. Îşi depăşeşte, cumva, necesitatea, aşadar. Disporporţia dintre lungimile scenelor şi inspiraţia constantă din personajele simpatice din desenele animate ale copilăriilor acompaniate de Cartoon Network în limba engleză, nivelează trimiterile în zone mai puţin solare. E tonic acest spectacol inimos şi foarte vital. În acelaşi timp e liniar şi îşi consumă rapid resursele de mirare şi emoţie.
Teatrul Municipal Bacovia Bacău
Insecte
adaptare de Alexandru Ivănoiu, după Frații Čapek
În românește de Tudor Mușatescu și Sanda Apostolescu
Regia artistică: Mădălin Hîncu
Scenografie: Răzvan Bordoș
Sound design: Adrian Piciorea
Lighting designer: Costi Baciu
Coregrafie: George Pleșca
Distribuția:
Eliza Noemi Judeu
Bianca Babașa
Minodora Broscoi
Vlad Nicolici
Tudor Hurmuz
Dumitru Rusu
Ștefan Huluba
d'E-pîn-geac 