„Alice în ţara minunilor” făcute la Opera Comică pentru Copii

Creativitatea şi ludicul nu pot fi despărţite sau certate între ele. Imaginaţia trudeşte în gol să scornească posibilităţi dacă nu există pe undeva, sub straturile de protecţie, sub scuturile care ne camulează, sub rânduri, rânduri de măşti închegate spre a ne formula imaginea noastră de super-eroi grabnic rezolvatori de to do lists, undeva cocoloşit un boţ de copil poznaş şi isteţ care din când în când creează lumi în care binele, adevărul şi frumosul fac horă în jurul speranţei. Acel „Don’t grow up it’s a trap” transformat într-o fragilitate afişată drept ecuson care te scuteşte de greutăţi în viaţă pe motiv de sensibilitate cultivată excesiv, acel motto recalibrat periculos, are, de fapt, un sâmbure foarte sănătos al unui joie de vivre autentic; păstrând generozitatea şi dispoziţia optimistă către învăţare prin curiozitate stimulată şi încredere în sine curajoasă, adultul cel performant şi de succes are mai multe şanse să fie şi fericit.

            La Opera Comică pentru Copii vârsta e doar un număr de pe o bucată de plastic numită act de identitate. Copiii nu au vâstă odată intraţi pe poarta primitoare a unui spaţiu în care nici timpul nu se mai supune convenţiilor. Copiii îşi învaţă prinţii să se bucure, iar părinţii se lasă convinşi de explicaţiile date pe/ndelete de puii de om care se iau foarte în serios când povestesc ce se întâmplă cu „Alice în ţara minunilor”. Baletul creat de Corina Dumitrescu recomandat copiilor peste trei ani este, de fapt, o invitaţie senină la o oră de impresionare mirabilă. Povestea lui Lewis Carroll e reconfigurată pentru a fi uşor de îndrăgit şi decriptat şi pentru cei care sunt familiari cu parcursul iniţiatic al fetiţei care cade prin gura de iepure şi pentru cine abia acum cunoaşte calităţile poţiunilor de micşorare şi mărire. Personajele expresive, uşor de identificat prin elementele de costum create cu multă imaginaţie şi unitate stilistică de către Bogdana Pascal, dansează împreună cu Alice şi populează „ţara minunilor” dintre uşile mereu prea mari ori prea mici. Un hol înalt, mărginit de culoare pe care intră şi iese o faună colorată, câteva obiecte supradimensionate care par a avea viaţă şi voinţă proprie şi soluţii elegante de modificare a spaţiulu sunt metodele foarte ludice pe care Vladimir Turturica le-a folosit pentru a anima acest loc al miracolului.

            Ana Badea (Alice) are o expresivitate a gesturilor proprie unui copil inteligent, o eleganţă clasică ce se pliază foarte fericit pe buna creştere a acestui personaj iconic al literaturii engleze. Alice are curiozităţi şi găseşte resurse pentru a interacţiona şi a se integra prin dans în lumea plină de nonsensuri şi metafore. Chipul său denotă mereu această mirare a copilăriei neînfricate, în timp ce trupul exprimă cu ţinută şi clasă emoţiile întâlnrilor cu Pălărierul, Regina de Inimă Roşie, Falsa Broască Ţestoasă ori Pisica de Cheshire. Coregrafia păstrează câteva elemente clasice şi le include foarte fluent într-un limbaj corporal energic, contemporan, compus din linii fluente, frânte voit, sincronuri cu farmec şi o energie foarte proaspătă. Totul e subordonat relaţiilor dintre personaje care se decodifică uşor, fără ostentaţii şi fără sublinieri grosiere. Plutirea prin scenă în ţara minunilor te ia de mână cu blândeţe şi te conduce cu răbdare într-o poveste pornită în semi-obscuritatea spaimei în faţa noului pe care îl îmblânzeşti prin cunoaştere până când devine o experienţă luminasă de învăţare şi maturizare.

Ce e și mai frumos la acest tip experiență e continuitatea pe care o presupune. Poate chiar ieri seară mama a terminat de citit fetiței sale povestea. Poate după ce dansurile personajelor ciudate au stârnit curiozitatea, chiar începând din această seară mama va începe să i citească băieţelului său povestea. Actul educativ poate începe şi poate continua în sala de spectacol. Nu e doar o oră bifată în programul de weekend. Premisele pe care le oferă un balet conceput pentru a fi înţeles pe mai multe paliere, păstrând un fir narativ coerent, debarasând de multe detalii esenţa acestui univers fantastic, devin puncte de sprijin atât pentru împrietenirea copiilor cu o paletă diversificată de arte spectaculare, cât şi pentru dezvoltarea apetitului pentru lectură.

Ca orice vizionare a unui spectacol la Opera Comică pentru Copii, vizita în lumea minunilor a lui Alice nu începe şi nu se termină abrupt în sala de spectacol. Micro-universul copilăriei construit în foyer, în curte, în spaţiile adiacente, devine un safe space în care familia este cu adevărat împreună; împarţi aceeaşi bucurie cu cea a copilului tău şi zâmbetul ţi se curăţă de scamele tristeţilor măcar atâta timp cât graniţele acestui Never Land de sub Podul Grant te feresc de muştele griului din jur. E un loc cu mult suflet, e pur şi simplu frumos. Şi eşti mai dispus să te bucuri alături de 450 de perechi de ochişori luminişi, să aplauzi mai din inimă alături de 450 de perechi de palme mici şi moi şi să fii, măcar acolo, măcar atunci, un pic mai blând cu tine şi cu lumea.

Opera comică pentru copii

Alice în țara minunilor

adaptare după Lewis Carroll

Conceptul, colajul muzical, regia și coregrafia: Corina Dumitrescu

Costume, adaptare text: Bogdana Pascal

Decor: Vladimir Turturica

Editare audio: Antonel Oprescu

Material audio: Blue Island Productions – Horea Pascu

Asistent de coregrafie: Daniel Manea

Lighting design: Ștefan Vasilescu

Pregătire vocală: Valentino Tiron

Distribuția:

Alice – Ana Badea

Iepurele Alb – Gabrielle De Fazio

Regina – Elena Chiriță

Ducesa – Theodora Munteanu

Pălărierul – Bogdan Rădăcină

Iepurele de Martie – Tiberiu Pepenică

Regele – Marco Vicente

Valetul de Cupă – Cristian Danu

Broasca în livrea – Cătălin Țircovnicu

Peștele în livrea – Andrei Ardeleanu

Bursucul – Iustina Ciobanu

Bucătăreasa – Diana Năstase

Bebelușul Porc – Stefaniță Tănase

Cu participarea Ansamblului de Balet al Operei Comice pentru Copii și a elevilor Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din București