„Teatru’ să trăiască, laaa muuulţi aaani!”

Scurt dialog dramatic – în toate sensurile posibile

Acțiunea se petrece la un loc de joacă pentru copii, în fiecare an, pe 27 martie.

Noi (purtând coif de aniversare, cu un balon în mână): Teatrule, La mulți ani, să fii sănătos, și fericit, să ai zile senine şi seri fantastice, să fii sărbătorit cu ropote de aplauze, să …

Teatrul (fără gen, fără vârstă, fără culoare, fără greutate, fără naționalitate, dar cu suflet, purtând grimă pe jumătate de față): Să mă mai lăsaţi în pace, măi copii! M-aţi obosit.

Noi: Ţi-e rău? Ai păţit ceva? E ziua ta, avem tort, confetti, tobogan cu bile. Azi e despre tine. Hai, nu fii bosumflat!

Teatrul: Ba şi azi şi întotdeauna e despre voi. Mereu şi mereu doar despre voi. Fiecare dintre voi.

Noi: Teatrule, dar noi te iubim!

Teatrul: Aşa o fi, dar aţi uitat să şi faceţi ceva în sensul ăsta. Doar spus din gură „Te iubesc” nu înseamnă mare lucru.

Noi: Spune ce să facem pentru tine şi vom face! Orice.

Teatrul: Nu pentru mine, pentru voi: fiţi sinceri. Şi munciţi. Respectaţi-vă, faceţi cât puteţi voi de bine treaba voastră fără să vă roadă de-a altuia. Aveţi bun simţ!

Noi: Dar astea sunt vorbe din cărţi. Ceva concret, ce vrei tu – bani, statui, fani, putere, să schimbi lumea…

Teatrul: Frumuseţe, emoţie, inteligenţă, demnitate, respect, răbdare, curiozitate, umor, mirare… cam aşa ceva mi-ar plăcea. Cam aşa mi-ar plăcea să fiu ţinut minte. Lumea se schimbă în fiecare zi. Lumea e largă şi multă. Toţi vă schimbaţi şi nici nu vă daţi seama când abia dacă vă mai recunoaşteţi pe voi cei de acum abia câteva clipe. Statuile sunt reci şi grele şi porumbeii le umplu de găinaţ. Banii nu sunt niciodată suficenţi pentru fericire. Iar puterea…puterea ucide.

Noi: Eşti înţelept, teatrule. Mai spune!

Teatrul: Vă tot spun de secole şi înţelegi doar ce vreţi voi. Distraţi-vă pe seama mea, folosiţi-mă drept adăpost când vă e greu, mângâiaţi-vă orgoliile în numele meu – nu mă supăr. Aşa e convenţia. Dar câmp de bătălie în numele Nimicului nu mă transformaţi. Nu e frumos, copii! (Se ridică de pe scaun, îşi machiază şi cealaltă jumătate de faţă, face o reverenţă şi iese din scenă).

Noi rămânem singuri şi trişti. Fiecare dintre noi.

Cortina

VA URMA…

Distribuție (în ordinea intrării în scenă):

Noi – Teatrul contemporan (dintotdeauna)

Teatrul – Istoria Teatrului (de pretutindeni)