„Cabaret”ul decadenţei şi al terorii

„Cabaret” dă sentimentul de reflexie a unei lumi aflate între două timpuri, într-un limbo perpetuat orbeşte în decadenţă înmuiată în gin, făcând efortul de a ignora sfârşitul umanităţii bestial şi atroce care se instalează cu zgomot de cizme mărşăluind şi imnuri răstite.

(Ne)nebunia lui „Henric al IV-lea”

Rolul acestui ne-nebun care preferă minciuna sinceră adevărului mincinos al unei lumi hâde, acest nefericit care ia chipul unei fantoşe pentru a-şi salva lumea lăuntrică de lumea reală mult mai schimonosită decât întunecimile nebuniei, Henric al IV-lea cel auto-excomunicat din viaţă într-o închisoare de mucava este unul dintre cele mai bogate roluri pe care şi-l poate dori un actor.