Chris Martin a fost pentru o zi Batman-ul Bucureştiului – Gotham City: nu eroul pe care îl merităm, ci acela de care avem nevoie pentru a ne fi predată (nu neapărat şi învăţată) lecţia acceptării şi iubirii necondiţionate.
Arhive categorie: Cronici
Talentul organizatoric – câteva revelaţii critice din Arad
Câteodată trecem prea uşor cu vederea aportul avut de echipa de organizare la succesul unui eveniment cultural. Ne obişnuim cu un fel de procedură pe care o urmăm atunci când călătorim pentru a participa la un festival şi nu băgăm de seamă importanţa detaliilor.
Erată – argumentele mele pentru topul publicat în revistacultura.ro
Argumentele mele nepublicate în revistacultura.ro
„Hamlet, Prinţul Danemarcei” –când Robert Lepage nu e Lepage
Aşa cum repoziţionarea unei litere transformă „words” în „sword”, la fel şi creatorii acestui spectacol au folosit acţiunea imaginată de Shakespeare pentru a sonda expresivitatea din spatele cuvintelor.
„Foxfinder” – Prinde vulpea la Teatrul Excelsior!
un thriller în care lumea ameninţată de umbra vulpilor vrăjmaşe e controlată de foxfinder-ii care veghează la binele comun, menţinând constant sentimentul de frică.
„O noapte furtunoasă”, sângeroasă şi confuză
Structura ambiţioasă amestecă timpul acţiunii într-un malaxor scenic destul de rudimentar nu reuşeşte să capete claritatea necesară unui parcurs coerent.
„Chicago” via Bucureşti
Întregul spectacol pare că face efortul de a încape într-un loc mult prea mare pentru posibilităţile reale; ai constant impresia că actorii aleargă de trei ori mai mult pentru a ocupa mai mult spaţiu, încercând să suplinească lipsurile cu energie şi gesturi mari
„Hedda Gabler” suntem noi
Echidistantă în raport cu o capodoperă autentică, dar şi cu o cădere monumentală, propunerea regizorală pe care Thomas Ostermeier o făcea pentru prima dată în 2005, la Schaubhüne se concretizează pe scena Teatrului Naţional într-o montare elegantă, precisă, clară în intenţii, solidă în interpretare
Fiinţarea prin prezenţă cu „Decalogul după Hess”
Un text îmbibat de sens, cu o structură monologală ce permite o sinfonie de ritmuri şi nuanţe accidentate, aduce cu fiecare nouă poruncă răstălmăcită în credinţa îngerului negru Rudolf Hess câte o prăpastie de nelinişti.
„Vânătoarea” cerbului ispăşitor
Povestea în sine e crispantă. Dacă în film e, poate, mai uşor de privit această dezumanizare precoce, concreteţea scenei şi impactul imediat al prezenţei pune o presiune în plus pe acurateţea receptării.
d'E-pîn-geac 