Cultura mai reunește și gânduri și emoții – e greu de conceput o viață epurată de așa ceva.
Arhive categorie: Gânduri
Exercițiu de anul I, semestrul 2: “Concesie și cooperare” pentru Cultură – o propunere
Vizibilitatea de care se bucură e atomizată. Fiecare ”își vede de treabă”, dar sunt prea multe treburi personale și niciun scop comun.
Am avut un vis: “Notre Dame de Paris”
Am rămas, însă, cu o dorință nespusă și o promisiune către mine însămi: dacă vreodată o să am posibilitatea să văd live spectacolul ”Notre Dame de Paris”, o voi face.
Lumea mea în Universul Till Lindemann
Visul treaz horror-pornografic al unei minți perverse cu suflet introvertit de copil obraznic care face prostii pentru a se feri de lumea largă arătând tot ce poate imagina mai respingător ca pe un ecran de protecție în spatele căruia își ascunde fragilitatea.
FOMO de Teatru. Frica de a nu (te) rata
Antrenamentul spartan de vizionare-maraton poate duce la o epuizare a receptării și există posibilitatea de a ți se toci și entuziasmul, dar și busola estetică. Obosești
Confesiunea fericirilor post-curatoriale FNT35
Între amintirile concrete ale spectacolelor și întâmplărilor artistice din FNT35 sunt multe priviri ochi în ochi, cuvinte între suflete, îmbrățișări mai lungi sau mai scurte, mâini strânse cu drag, prietenie, mulțumiri, dojeneli, întâlniri, râs, șoapte, pahare ciocnite, cafele, așteptări prelungite, grabă, fugă între săli, supărări, bucurie – viață.
Părirismul fără profesor şi (in)utilitatea criticului de teatru
Nu postezi/ nu comentezi, nu exiști ca spectator. A se observa, însă, diferența dintre părere/opinie/analiză/judecată de valoare. Toate sunt necesare pentru o imagine cât mai variată a fenomenului. Nu sunt, însă, toate una și aceeași.
Când Demi Moore e mai de speriat decât „Nosferatu”
De ce, însă, ne-am speriat mai puţin de ne-mortul care aduce cu sine ciuma şi devorează spiritul decât de femeia speriată de ameninţarea propriei decăderi fizice şi sociale?
Fericirea din rândul 4, locul 4
Ce e cu adevărat important, însă? Ce contează, de fapt? Şi de ce avem nevoie de borne demarcate calendaristic pentru a schimba ceva în bine?
De ce nu pot scrie o cronică despre „Ivanov” de la Ploieşti
Dintr-o greșeală de calcul organizatoric, microbuzul teatrului care a asigurat transportul a ajuns prea târziu; nu s-a gândit nimeni că la orele prânzului traficul la intrarea şi la ieşirea din Bucureşti ar putea fi aglomerat şi programarea mult prea optimistă a orelor de plecare a dus la această situaţie extrem de neplăcută.
d'E-pîn-geac 