Ce ştim despre William Shakespeare? Aș spune că e nevoie să citești biblioteci întregi scrise despre un singur om pentru a afla, de fapt, multe informații inexacte, teorii conspiraționiste și multe păreri împărțite. Sau la fel de simplu aș putea spune că nu e nevoie să citești nici o carte de pe rafturi pentru că oricum toată lumea (majoritatea celor care au terminat cel puțin opt clase) a auzit nu o dată, ci de două ori – To be or not to be. Sau a auzit de Hamlet ori un actor cu un craniu în mână.
Din rândul informațiilor cu un caracter redundant fac parte și cele despre biografia dramaturgului. William Shakespeare da, a fost un dramaturg, poet și actor britanic. Dar asta află oricine la orice search pe Google. Se spune că s-ar fi născut și murit în aceeași zi a lunii aprilie (evient, alt an) – 23 aprilie. Improbabil sau nu, pe 23 aprilie o lume întreagă îl serbează pe William Shakespeare.
Suntem, așadar, în luna aprilie și ar fi fost ziua lui. El este peste tot, dar nu doar pentru că a spus el că lumea întreagă este o scenă, ci pentru că textele sale sunt montate pe mai toate scenele mari din lume. Să fie, oare, un teatru național sau un teatru mare care să nu-l aibe în repertoriu? Sau de la care să înceapă un experiment performance inovator? E atât de faimos încât a dat peste cap și tot ce înseamnă marketing; unde te uiți, sigur zărești un tricou, o sacoșă de pânză, un pix sau o agendă pe care Will sau citatele sale să apară. Și nu mai spun de succesul garantat al oricărui spectacol care are ca text pe afiș: de/după William Shakespeare.
Cine ar fi crezut că un om mort, a căruit existență nu este confirmată de nimic, ar putea fi atât de celebru? Sună conspirativ aproape. Dar pentru restul lumii care nu-l cunoaște pe dramaturg doar după coperțile din Cărturești sau pozele caricatură de pe Pinterest, textele scrise de el sau în colaborare cu sau furate… Textele care sunt semnate postmortem cu numele William Shakespeare sunt scrise clar de un geniu. Laudatio sau nu, poezia lui este răspunsul pentru toate orele dedicate la școală, la cursurile de actorie sau literatură universală. Și, totodată, motivul pentru care se montează peste tot în varii forme și limbi. Și subiectele care sunt oglinda zilelor noastre.
Dincolo de imaginea unui om cu craniu în mână sau a unei replici folosite la epuizare stau mii de versuri despre frumos, moarte, viață, nebunie, credință, iubire, răzbunare; pe care da, le găsești și la alți dramaturgi. Dar la acest anume poet-dramaturg, dincolo de existența semnificației se ascund simboluri și imagini altfel. Imagini care dau naștere unei imaginații fără margini și compun în fiecare seară, pe câte o scenă a lumii, alte și alte povești ale acelorași vieți. Fiecare personaj moarte la fel, dar fiecare actor moare altfel.
Pe scurt, acest articol oferă la fel de puține sau multe informații ca toate celelalte biografii scrise despre William Shakespeare, dar și foarte multe păreri. Ce-și propune acest articol este să-l îndemne de cititor să renunțe la obiectele care au ca desen icoana unui om despre care nu suntem siguri nici măcar cum arăta și să îi deschidă piesele de teatru și să le parcurgă. Ori sonetele. Oricare din ele sunt o lectură fără regret.
William Shakespeare se citește întâi de toate, se vede pe scenă, se învață și, poate, mai apoi se poartă ca sticker pe laptop. Iar ce-mi propun este ca la finalul acestei fraze să deschizi, tu, cititorul, cartea prăfuită din bibliotecă și să citești sau recitești sonetele scrise de Shakespeare (cred că e ok și pe o pagină deschisă de Google). Ar fiun frumos mod de a ni-l aduce aminte. Căci despre el s-au spus deja prea multe…
d'E-pîn-geac 