„Fantoma de la operă” – mega-producţia barocă autohtonă

Emoţia candelabrului care se prăbuşeşte pe primele patru măsuri grave e la fel de percutantă. Lacrimile au toate şansele să urce din gât până în ochi în prezenţa mirării estetice, entuziasmul e la cote ridicate.

„Căsătoria” cu voie bună, dar silită de alţii

Râzi cu poftă de toate invenţiile actoriceşti, reacţiile, mini-comentariile, interacţiunile inventive şi situaţiile speculate cu umor şi delicateţe. Nu e nimic ostentativ, nu e nimic în plus în cele două ore de tatonări romantice.

Singurătatea Ranevskaei în „Livada de vişini”

Lumea în descompunere a personajelor cehoviene îşi găseşte o expresie filtrată printr-o convenţie clară, în care motorul acţiunilor e frica. Liubov Andreevna şi toţi ai ei fug de realitate, de responsabilitate, de trecut, dar nu spre viitor.

„Cuvântul progres rostit de mama suna teribil de fals” şi teatrul teribil de autentic

Botond Nagy a inventat acţiuni scenice bogate în sensuri şi conotaţii, relaţii de o profundă teatralitate, jucate într-o manieră care îmbină artificiozitatea impusă de teatrului absurdului cu sinceritatea acută a emoţiei interioare ardente.

„Repetiţie pentru o lume mai bună” la spectacolul morţii

Mijloacele teatrale intră într-un dialog continuu cu o tramă simplă, emoţionantă, povestită în limbaj poetic. Paradoxul colocvialităţii lirismului e unul dintre detaliile care ţine departe de melodramă povestea lui Paul