Fel şi fel – Pagina 25

David Esrig

Legenda e adevărată. Maestrul din filele de aur e cât se poate de carismatic, cu un umor atât de personal, subtil şi de multe ori acid, plin de haz şi poveşti cu tâlc, încât parcă pe nesimţite dispar stânjeneala, frica de penibil, ruşinea de a nu greşi.

Gelu Niţu

Gelu Niţu e în profesie mai degrabă un chinez bătrân care construieşte o mandală din nisip decât un prinţ care trece în galop şi seduce de-a valma. Are acea preocupare autentică, acel neastâmpăr ca un bici pe care şi-l azvârle peste spinare.

(Ne)nebunia lui „Henric al IV-lea”

Rolul acestui ne-nebun care preferă minciuna sinceră adevărului mincinos al unei lumi hâde, acest nefericit care ia chipul unei fantoşe pentru a-şi salva lumea lăuntrică de lumea reală mult mai schimonosită decât întunecimile nebuniei, Henric al IV-lea cel auto-excomunicat din viaţă într-o închisoare de mucava este unul dintre cele mai bogate roluri pe care şi-l poate dori un actor.

Cu Big Brother la Muzeu

Sentimentul ciudat de a fi considerat infractor înainte de a manifesta orice iz de intenţie în acest sens pluteşte greu în aer. Orice apropiere de pânza unui tablou e acompaniată de o apostrofare ca de şef de baracă dintr-o brigadă severă: „Nu vă apropiaţi la mai puţin de un metru”.

„Bucuriile Alinuței” Astăzi: CFR, mon amour

Locul poartă același număr, dar vagonul, vai, vagonul, e un altul – cavoul supra-încălzit ce urmează a ne fi devenit prezent preț de un viitor extrem de apropiat e un altul, mereu un altul.

„Trădarea lui Einstein” de către artă

Materialul pe care ni-l pune la dispoziţie realitatea e bogat, divers, ofertant şi ispititor. Cu toţii ştim măcar două-trei poveşti care şi-ar merita faima între copertele unei cărţi sau în decorurile unui spectacol de teatru. Ce se întâmplă, însă, când scena încearcă fără niciun succes să adauge acel strat spectacular atât de necesar pentru ca faptul de viaţă să devină artă?

„Bull”ing sau auto-promovare?

Situaţia în care din trei angajaţi unul trebuie concediat, iar doi se aliază pentru a-l destabilza emoţional pe cel mai performant pare foarte ofertantă pentru scenă. Doar situaţia. Textul, însă, merge brutal într-un crescendo de situaţii absurde, care ar trebui să deraieze la un moment dat atât de violent încât să existe acea extrapolare artistică.

Emoţiile ne aduc împreună

Aşadar, încerc un gest de curaj: am pus la rând, aleator, câteva situaţii care mă emoţionează. Poate, cine-ştie cum, sună cunoscut şi provoacă amintirea unei emoţii. Putem onora diferenţele dintre noi preţuindu-ne asemănările.

Constantin Cojocaru

Porecla devenită renume a lui Constantin Cojocaru, aşa scurtă şi cu prea multe consoane contondente în suită, încapsulează spiritul acesta creator care, exact ca un copil răsfăţat, se alintă până e lăsat să fie aşa cum vrea el. Fără vârstă în buletin, fără gen pe scenă.

Florin Piersic

Florin Piersic nu e o vedetă pe covorul roşu. E omul care te face să te simţi tu, admiratorul lui, vedetă. Iubeşte oamenii şi se alimentează cu fiecare zâmbet, cu fiecare pereche de palme care aplaudă, cu fiecare vorbă de drag.