Locul poartă același număr, dar vagonul, vai, vagonul, e un altul – cavoul supra-încălzit ce urmează a ne fi devenit prezent preț de un viitor extrem de apropiat e un altul, mereu un altul.
Arhive categorie: Fel şi fel
„Trădarea lui Einstein” de către artă
Materialul pe care ni-l pune la dispoziţie realitatea e bogat, divers, ofertant şi ispititor. Cu toţii ştim măcar două-trei poveşti care şi-ar merita faima între copertele unei cărţi sau în decorurile unui spectacol de teatru. Ce se întâmplă, însă, când scena încearcă fără niciun succes să adauge acel strat spectacular atât de necesar pentru ca faptul de viaţă să devină artă?
„Bull”ing sau auto-promovare?
Situaţia în care din trei angajaţi unul trebuie concediat, iar doi se aliază pentru a-l destabilza emoţional pe cel mai performant pare foarte ofertantă pentru scenă. Doar situaţia. Textul, însă, merge brutal într-un crescendo de situaţii absurde, care ar trebui să deraieze la un moment dat atât de violent încât să existe acea extrapolare artistică.
Emoţiile ne aduc împreună
Aşadar, încerc un gest de curaj: am pus la rând, aleator, câteva situaţii care mă emoţionează. Poate, cine-ştie cum, sună cunoscut şi provoacă amintirea unei emoţii. Putem onora diferenţele dintre noi preţuindu-ne asemănările.
Constantin Cojocaru
Porecla devenită renume a lui Constantin Cojocaru, aşa scurtă şi cu prea multe consoane contondente în suită, încapsulează spiritul acesta creator care, exact ca un copil răsfăţat, se alintă până e lăsat să fie aşa cum vrea el. Fără vârstă în buletin, fără gen pe scenă.
Florin Piersic
Florin Piersic nu e o vedetă pe covorul roşu. E omul care te face să te simţi tu, admiratorul lui, vedetă. Iubeşte oamenii şi se alimentează cu fiecare zâmbet, cu fiecare pereche de palme care aplaudă, cu fiecare vorbă de drag.
„Bucuriile Alinuţei” Astăzi: Coada
Karma mea are umor: când eram în baston m-a fentat o doamnă în vârstă la coadă, când am tricou de preșcolar mă fentează un puști.
„Bucuriile Alinuței”Astăzi: Poșta Română
O adunare de 25-30 de concetățeni reunită, parcă, întru celebrarea diversității de orice tip imaginabil formează o masă așteptândă mai mult sau mai puțin amorfă
Fiţi actori! Nu mai fiţi trăirişti
Exagerările de orice fel sunt stânjenitoare. O formă supradimensionată devine o caricatură a personajului care abia mai pâlpâie pe undeva pe sub egoul gonflat. A fi organic, a-ţi putea asuma un rol nu înseamnă să depui tot efortul pentru a arăta cât de mult munceşti, cât e de greu să construieşti.
Nu mai fiţi fireşti. Fiţi Actori!
Confuzia dintre firescul de pe stradă şi cel artistic omoară performanţa. Încurajarea absolut necesară din primul an de facultate a datelor personale e apoi asumată ca unic mijloc de joc. Şi vedem o mulţime de civili care ne spun nişte vorbe – nu actori care joacă teatru.
d'E-pîn-geac 