Câştigători au fost doar unii, dar câştigaţi au fost cu toţii. Şi poate mulţi nu o ştiu, încă. Timpul îi va învăţa că premiile sunt doar borne care celebrează un moment. Şi atât.
Arhive autor:epingeaca
HOP-HOP – a doua oară
Căldura prezenţei la un loc, zâmbetele schimbate pe scările hotelului, discuţiile prelungite în noapte, cafeaua de dimineaţă bută în linişte complice, aceste interacţiuni banale, dar atât de importante într-o breaslă nu excesiv de numeroasă, dar foarte orgolioasă, ne apropie firesc şi fără pompă pe unii de ceilalţi.
Primul HOP la Alba-Iulia
Energia şi entuziasmul, dorinţa de a demonstra, zvâcul încă nedebusolat al prospeţimii profesiei la început de drum sunt toate la locul lor.
„Livada de vişini” din umbrele unui sfârşit sublim
Aşteptarea sperioasă construită pe scenă, caruselurile de fugi în suită pentru câte un accident anunţat cu zgomot par a deveni motive de încă o secundă în plus de folos, de viaţă trăită între pereţii bătrâni care nu peste mult timp vor deveni moloz ce atârnă greu.
HOP şi d’E-pîn-geac la GALĂ
Cu multă curiozitate, pregătită pentru mirări constructive şi cu pumnii strânşi pentru cât mai multe reuşite, urc geacul în tren şi sper să îl umplu cu veşti din cele mai frumoase din cetate.
„Adio, domnule Haffman”, bun-venit plictis!
Totul pare pus cu mâna, crispat, relaţiile nu înaintează, ci se păstrează într-o politeţe sterilă maculată de sentimente care, totuşi, se vor a fi răscolite de intenţiile poveştii.
Super-eroul care mi-a devenit model
Nu are capă, nu scoate lasere pe ochi şi nu are forţa unui uriaş verde. A zburat mult, e adevărat, dar cu avionul, departe, pentru a-şi putea folosi super-puterea: grija pentru ai lui.
Bucuriile Alinuţei: Astăzi Enel
Şi, dintr-o dată – clac şi linişte se făcu’: frigiderul nu mai bârâia, cana minune nu mai fierbea, ceasurile cu leduri nu mai ştiau nici ele să măsoare timpul. Tăcere şi suspans.
„Povestea personajelor mele pierdute” şi regăsite
Există un comentariu ca o notă de subsol ce se pierde printre dialogurile destul de previzibile, „ca din carte”: o critică din perspectivă contemporană a marilor clasici ale căror opere sunt depăşite de anvergura şi reverberaţiile căpătate de personajele lor peste timp.
Povestea iubirii
A murit liniştit, minţindu-se cu inocenţă. Nu toţi recunoaştem iubirea. El a căutat-o din ce în ce mai departe de el şi n-a văzut-o nici când a închis ochii.
d'E-pîn-geac 