Minimalismul poate fi foarte bogat. Acel „less is more” bagatelizat, pe care prea ni se pare că îl ştim cu toţii, e motoul foarte precis al spectacolului.
Arhive categorie: Cronici
Independenți sau abandonați?
Este un performance undeva între teatru și forum, în care se lasă deoparte delimitările dintre instrumentist și instrument, și, în schimb, se face disecția chinurilor artiștilor care nu sunt susținuți de stat.
„Pescăruşul” ucis nu e Pasăre Phoenix
Eugen Jebeleanu pare a se fi înfăşurat pentru acest spectacol în mantia lui Batman care îşi asumă rolul de anti-erou, crezând că aşa poate salva un teatru românesc – Gotham City plin de păcate.
„Rosmersholm” – salt cu ochii larg deschişi în golul sufletesc
E foarte intimă această întâlnire cu personajele lui Ibsen. Într-o atmosferă gravă, de doliu, câţiva martori iau parte la purgatoriul a două victime-ucigaşi.
La malul mării un bătrân așteaptă
Singurătatea este cea mai dureroasă moarte, mai ales dacă este rezultatul unor traume trăite în trecut. În singurătate, omul ajunge nebun de cele mai multe ori. În singurătate, omul nu se are decât pe el.
„Opera de trei parale” sau preţul de a fi Om
„Opera de trei parale” de Bertolt Brecht şi Kurt Weill, în regia lui Răzvan Mazilu, de la Teatrul Excelsior e o sărbătoare a acestui vintage cu ştaif.
„Oameni. De vânzare” – fapt istoric, dar nu teatral
E foarte valid să faci un comentariu solid despre un fenomen complex şi problematic. Dar e şi artistic?
„O noapte furtunoasă” – un fresh clasic
„O noapte furtunoasă” la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti e un spectacol ce îşi bucură spectatorii; şi pe cei nostalgici şi pe cei în căutare de vibe contemp.
„A douăsprezecea noapte” – o dramă comică/ o comedie dramatică
O primă parte care îşi caută identitatea şi scopul printre frisoane ale unei ameninţări neexplicite, o continuare în care comedia se joacă cinstit şi un final cu potenţialul de a emoţiona câteva suflete sensibile
Parastasul unui spectacol despre gropi din care nu prea se iese
Montarea – o casă fără etaj, cu fundația șubredă a unui text premiat ca piesă a anului 2018, oscilează între lipsă de subtilitate nevinovată și o necizelare esențial umană.
d'E-pîn-geac 