Respectând îţi dai timp să gândeşti – cu mintea proprie, nu să papagaliceşti ce ai învăţat conştiincios şi fanatic. Dacă respecţi cu adevărat, ai şi capacitatea, devenită rară, de a asculta. Cel care încă mai respectă mai este şi curios, încă.
Arhive categorie: Gânduri
O seară. O breaslă. Gala UNITER 2021
Sau, cel puţin, aşa am simţit eu – copilul fericit de sărbătoare cocoloşit în sufletul unei dudui îmbrăcate cum a ştiut ea mai frumos. La final, când toate s-au spus şi s-au aplaudat, când live-ul s-a terminat, am pregetat să plecăm. Momentul acela în care am rămas pe scaune încă puţin, cu toţii, a fost clipa în care un „împreună” nerostit s-a simţit mai frumos decât declaraţii meşterite isteţ. Sau, cel puţin, aşa am simţit eu.
Nu îmi celebrez defectele şi îmi asum!
Realitatea nu e pe Instagram şi Youtube. Formele multe şi felurite există în viaţa de zi cu zi fără să aibă nevoie de nicio influenceriţă plângăreaţă care să ne atragă atenţia cât de diferiţi suntem şi că ar trebui să mai fim şi mândrii de asta.
Pozăm tot şi nu mai trăim nimic sau amnezia amintirilor virtuale
e ce pozăm atât? De ce pozăm tot? De ce preferăm să acumulăm haotic amintiri filtrate prin imagini de calitate nu tocmai high-end în loc să vedem ce e de văzut, să auzim ce e de ascultat? Ce ne face să ducem mâna automat la buzunar, să ne scoatem telefoanele?
Cu Big Brother la Muzeu
Sentimentul ciudat de a fi considerat infractor înainte de a manifesta orice iz de intenţie în acest sens pluteşte greu în aer. Orice apropiere de pânza unui tablou e acompaniată de o apostrofare ca de şef de baracă dintr-o brigadă severă: „Nu vă apropiaţi la mai puţin de un metru”.
Fiţi actori! Nu mai fiţi trăirişti
Exagerările de orice fel sunt stânjenitoare. O formă supradimensionată devine o caricatură a personajului care abia mai pâlpâie pe undeva pe sub egoul gonflat. A fi organic, a-ţi putea asuma un rol nu înseamnă să depui tot efortul pentru a arăta cât de mult munceşti, cât e de greu să construieşti.
Nu mai fiţi fireşti. Fiţi Actori!
Confuzia dintre firescul de pe stradă şi cel artistic omoară performanţa. Încurajarea absolut necesară din primul an de facultate a datelor personale e apoi asumată ca unic mijloc de joc. Şi vedem o mulţime de civili care ne spun nişte vorbe – nu actori care joacă teatru.
Actoria – job sau profesie?
Actoria nu e un job; încă un job. E o profesie. Exrtraordinară, minunată şi grea, care oferă şi cere multe celor care aleg să existe mai mult pe scenă decât în afara ei.
d'E-pîn-geac 