Un bărbat şi o femeie fără nicio trăsătură de eroi ai destinului. Nici mai isteţi, nici mai deştepţi, nici mai frumoşi, nici mai defavorizaţi, nici mai ghinionişti decât oricare dintre noi. E uşor să te identifici cu ei. Cu amândoi. Şi să empatizezi cu oricare dintre ei şi cu ambii de-odată.
Arhive autor:epingeaca
O casă plină de copii spânzurați de ghilimele. „Cartea cu poze a copiilor cuminți”
Prea cuminte pentru a fi psuedo-basmul horror care își propune să fie, și prea „poză” nemișcată pentru a-și anima real spectatorii, „Cartea cu poze a copiilor cuminți” este și aproape, și foarte departe de aspirațiile sale.
„Seaside stories” pe nisip de cauciuc
Miza e crearea unei stări, aducerea în sala de teatru a nostalgiilor noastre despre iubiri consumate în Vamă, nisipul care ne-a strâns lacrimile, ataşamentul matern ori patern spălat de valuri şi refrene celebre ale modelor de ieri şi de acum.
Aproape iubiri. Aproape dezamăgiri. Aproape noi.
„De ce să văd acest spectacol?”, aș răspunde – „Pentru că ne este aproape”. Poveștile despre iubiri sunt mereu plăcute și chiar căutate, mai ales de tineri. Este un sentiment dorit a fi înțeles, iar spectacolul „Aproape”, prin 9 povești-spectacol ne arată în 9 situații diferite mai multe fațete ale acestuia.
„Alice în ţara minunilor” făcute la Opera Comică pentru Copii
La Opera Comică pentru Copii vârsta e doar un număr de pe o bucată de plastic numită act de identitate. Copiii nu au vâstă odată intraţi pe poarta primitoare a unui spaţiu în care nici timpul nu se mai supune convenţiilor.
Marcel Iureş rămâne „Creatorul de teatru”
Reluarea unui succes incontestabil poate fi făcută cu vanitate, cu inconştineţă sau cu demnitate şi verticalitate. Nu este vorba de o reluare a spectacolului de atunci, nu e o invitaţie nostalgică spre analize comparative.
„Insecte” şi oameni într-o lume beligerantă
„Insecte” adaptarea lui Alexandru Ivănoiu, după Frații Čapek, în regia lui Mădălin Hîncu, de la Teatrul „George Bacovia” din Bacău este o vizitare foarte conștiincioasă a unui text bătrân de un secol, ce rămâne periculos de proaspăt și valid într-un prezent continuu nociv.
„Dispariții” – o filă de istorie ca un album foto de familie
Cu ușa celui de-al patrulea perete deschisă și cu spirit de narator brechtian bine controlat, interpreții au reală chimie între ei, ajungând chiar la un echilibru de sitcom, dând o foarte puternică impresie de confortabil.
„Aproape” un spectacol reuşit
„Aproape” John Cariani e un text inofensiv, plasat într-un safe place din punct de vedere al alegerii repertoriale adresate expres publicului tânăr.
Nu vorbim despre „Tabu”
Pentru că „Tabu” nu accentuează în mod derizoriu părțile neîndulcite ale poveștii, dar și pentru că nu se jenează să le confirme și să și le asume acolo unde este cazul, ajunge la un nivel de adevăr situațional cu un dramatism pe care numai realitatea îl poate genera.
d'E-pîn-geac 