„Îndoiala” de la Teatrul de Stat din Constanţa rămâne un spectacol la jumătatea distanţei dintre dorinţe oneste rămase neîmplinite de posibilităţi de interpretare mai puţin performante.
Arhive categorie: Cronici
#dogpoopgirl #comedie #calitate #smart #mergeţilafilm!
Când o poveste cu substrat serios şi mesaj tulburător e spusă cu umor inteligent, făcând echilibristică pe firul întins între caricatură şi kitsch, premisele unui succes pe toată linia răsar ca smocurile de iarbă între pavelele puse strâmb pe bani muţi.
Sara/Mara: un fel de viața bate YouTube-ul
Patru tineri diferiți sunt controlați de un păpușar mai mare să spună și să facă lucruri care vor crește cu siguranță numărul zerourilor, întâi din conturile lor bancare, apoi ale celor pe care-i manevrează.
„Titanic vals”: naufragiul unui spectacol
Unica raţiune de a fi a spectacolului pare a fi fost de la bun început hohotul de râs lipsit de orice rafinament. Să râdă poporul, domnule. Să fie hit.
„Școala nevestelor”: clasic prin umor brechtian prin miză
Spectacolul „Școala nevestelor” este la limita dintre o comedie bulevardieră și o comedie isteață. Însă, râsetele ar fi aceleași indiferent de subgen și nu sunt necesare etichete, deoarece se spune o poveste la care se râde, se admiră și se oferă învățăminte.
„Antigona” – intersecţia opţiunilor şi jumătatea drumului
„Antigona” e un spectacol aflat la jumătatea drumului dntre bune intenţii şi opţiuni clare. Cu timiditate şi prea multă precauţie, parcă, îi lipseşte acea densitate ce răsună doar din sonoritatea planului muzical
Industrializarea bunătății sau răutate industrială. „Omul cel bun din Seciuan”
„Omul cel bun din Seciuan”, montat de Andrei Șerban la Teatrul Bulandra, lipește o succesiune de strigăte sociale acute cu un ritm intenționat caricaturizat, situat undeva între bandă desenată și basm.
(In)dependenții – fals tratat despre libertate în artă
care își regăsesc condiția de artist printre râsetele sincere iscate de replici inteligente. Râzi, îți place, e fun, dar pe dedesubtul bunei dispoziții simți fiorul rece al adevărului unei stări de fapt pe care o deplângem, o recunoaștem la nivel politic, o pavăm cu bune intenții, dar o perpetuăm cu neputință de ani la rând.
„Dușmănie” și descompunere socială. Nevoia teatrului de a fi într-o muncă perpetuă cu sine însuși
Textul nu pune accentul pe viața oamenilor din comunismul românesc¸ ci, pe căutările Alinei, sau a unui om, de a găsi un o persoană care să-i motiveze ura din prezent.
Andrei Şerban spune adevărul despre „Oedipus”
Spectacolul „Oedipus” de Robert Icke, după Sofocle, în regia lui Andrei Şerban, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj priveşte drept în ochii orbiţi de adevăr ai unui prezent înnebunit de durerea minciunilor.
d'E-pîn-geac 