E foarte matematic acest spectacol în care convenţia e foarte tranşantă. Într-un spaţiu claustrant, trei actori citează o poveste.
Arhive categorie: Cronici
„ABBA Voyage” – tinereţa noastră, a tuturor
Sentimentul de „aşa ceva nu există” pe care îl ai când Benny, Björn, Anni-Frid şi Agnetha apar pe scenă în costumele lor flamboaiante, tineri şi încântător de frumoşi e greu de comparat cu alte experienţe.
„Locotenentul din Inishmore” şi mâţâţelul său
Intensitatea situaţiilor absurde, demenţa personajelor, ritmul construit ca un arc care plezneşte la intervale precise, inserţiile de comic, citatele culturale, rezolvările inedite şi de efect, în cheia atmosferei impuse de poveste, detaliile, gesturile smucite definitorii pentru caracterele extreme, toate elementele care compun această simfonie de chin şi vai au fost alese unitar, întru spiritul deloc politicos al prea puţin empaticului autor britanic.
Felicitări! Eşti „Worker of the year” la tine în baie
Farmecul acestei propuneri îndrăzneţe constă în relaţia pe care tu ca receptor eşti dispus să o întreţii cu un univers sonor pe care îl augmentezi cu acţiuni reale.
„Münchausen” – un spectacol mincinos
Un monolog anost, poticnit, lipsit de orice strălucire, banal, plat, care cu vorbe multe spune mai nimic, e premisa de la care porneşte un one man show excesiv de explicativ şi plicticos.
Artaud și Teatrul cruzimii. Un teatru de care avem nevoie
O lume care construiește încă de început un manfiest împotriva acesteia, sub forma unui ritual, în care tot pachetul artistic participă spre a-l duce la bun sfârșit și a face o ars poetica unui Teatru pe care Artaud l-a văzut doar în mintea lui și pe hârtie.
„Koulounisation” – când teatrul predă lecţia istoriei
Te simţi în siguranţă, totul pare o prezentare solară a unui concept teoretic, iar până la final, cu paşi mici, ajungi pe nesimţite să asişti la transfigurarea artistică a ideilor abstracte.
„KOMOREBI. Lumina care se filtrează printre copaci” şi întunericul despre care nu vorbim
Un bărbat şi o femeie fără nicio trăsătură de eroi ai destinului. Nici mai isteţi, nici mai deştepţi, nici mai frumoşi, nici mai defavorizaţi, nici mai ghinionişti decât oricare dintre noi. E uşor să te identifici cu ei. Cu amândoi. Şi să empatizezi cu oricare dintre ei şi cu ambii de-odată.
O casă plină de copii spânzurați de ghilimele. „Cartea cu poze a copiilor cuminți”
Prea cuminte pentru a fi psuedo-basmul horror care își propune să fie, și prea „poză” nemișcată pentru a-și anima real spectatorii, „Cartea cu poze a copiilor cuminți” este și aproape, și foarte departe de aspirațiile sale.
„Seaside stories” pe nisip de cauciuc
Miza e crearea unei stări, aducerea în sala de teatru a nostalgiilor noastre despre iubiri consumate în Vamă, nisipul care ne-a strâns lacrimile, ataşamentul matern ori patern spălat de valuri şi refrene celebre ale modelor de ieri şi de acum.
d'E-pîn-geac 