Arhive categorie: Fel şi fel

Performance art obscur pe linia Letonia-Lituania-America

Ce face acest om, artist mai mult din fire decât din îndeletnicire, se află la granița delicioasă dintre performance art și joaca de-a spectacolul. Rămâne personal, hipnotic, eclectic, neconvențional, miorlăit ca o pisică optimistă, de la prima până la ultima piesă.

„Școala nevestelor”: clasic prin umor brechtian prin miză

Spectacolul „Școala nevestelor” este la limita dintre o comedie bulevardieră și o comedie isteață. Însă, râsetele ar fi aceleași indiferent de subgen și nu sunt necesare etichete, deoarece se spune o poveste la care se râde, se admiră și se oferă învățăminte.

„Antigona” – intersecţia opţiunilor şi jumătatea drumului

„Antigona” e un spectacol aflat la jumătatea drumului dntre bune intenţii şi opţiuni clare. Cu timiditate şi prea multă precauţie, parcă, îi lipseşte acea densitate ce răsună doar din sonoritatea planului muzical

Francheţea Danei Dogaru şi lecţia de „a fi” a Marianei Mihuţ de Ziua Mondială a Teatrului

Lecţia de „a fi” pe care umanitatea delicată a actriţei cu adevărat mare a oferit-o de Ziua Mondială a Teatrului este aceea a smereniei, a sincerităţii, a firescului de bună calitate şi, mai presus de toate, a iubirii.

Mirări şi tăceri la un ceai în camera unei fetiţe cu rochiţă cu pliuri multe

De fapt, cu toţii ne sastisim de surzenia celorlalţi. Cu cât urechile se şubrezesc şi îşi pierd acuitatea pentru argumentele altcuiva, cu atât limbile capătă abilităţi de contorsioniste olimpice şi se încâlcesc în vorbe.

Industrializarea bunătății sau răutate industrială. „Omul cel bun din Seciuan”

„Omul cel bun din Seciuan”, montat de Andrei Șerban la Teatrul Bulandra, lipește o succesiune de strigăte sociale acute cu un ritm intenționat caricaturizat, situat undeva între bandă desenată și basm.

(In)dependenții – fals tratat despre libertate în artă

care își regăsesc condiția de artist printre râsetele sincere iscate de replici inteligente. Râzi, îți place, e fun, dar pe dedesubtul bunei dispoziții simți fiorul rece al adevărului unei stări de fapt pe care o deplângem, o recunoaștem la nivel politic, o pavăm cu bune intenții, dar o perpetuăm cu neputință de ani la rând.

„Dușmănie” și descompunere socială. Nevoia teatrului de a fi într-o muncă perpetuă cu sine însuși

Textul nu pune accentul pe viața oamenilor din comunismul românesc¸ ci, pe căutările Alinei, sau a unui om, de a găsi un o persoană care să-i motiveze ura din prezent.