Necesitatea unei conversații despre ceea ce pierdem toți (și cei care rămânem, și cei care migrăm) face din „Exil” o ușă deschisă, un spațiu sigur și amar din casa noastră cu bulină: România.
Arhive categorie: Cronici
„Fete şi băieţi” – paradoxala fericire de a suferi
Un mare merit al impactului copleşitor al interpretrii sale e acela de a povesti în prezent fapte greu de verbalizat petrecute în trecut fără a pica o secundă în capcana exagerării impresionabile.
„Chapter two”; în care actorul îşi depăşeşte spectacolul
Îi urmăreşti drama cu interes pentru că îi poţi descifra sentimentele suspendate în tăceri, în privirea limpede ce pare că te priveşte în ochi căutând salvarea dintr-un labirint descendent de gânduri şi trăiri intense.
Un „Naufragiat!” la Curtea Bucuriei
Se simte pe dedesubt un mare drag – de oameni, de teatru, de copilărie, de celălalt, de poveşti, de nevoia de a merge cu toţii undeva departe, în imaginaţia care ne poate aduce pe toţi împreună, într-o poveste frumoasă, chiar dacă o ştim a fi mincinoasă.
Tânără lipsă de speranță a unor tinere speranțe
Spectacolul vorbește articulat și fără tezism despre sentimentele pe care le-au împărțit, ca pe bluze de la second hand, generație după generație, copii de douăzeci de ani.
„Mass” – catharsisul însingurării
De sub roata dinţată a unor destine legate cu lanţuri de furie şi neputinţă, în lipsa definitivă a speranţei, singura şansă de a mai fi se numeşte Iertare.
„Emociones” spaniole în pas de flamenco şi gust de sangria
E revigorant să găseşti pe listele de recomandări pentru turişti spectacole alături de monumente, muzee, aqua park-ui, catedrale sau plimbări cu balonul cu aer cald. Şi comercial, desigur. Dar deloc superficial.
Când partea devine întreg în „Andronicus – Sinecdocă”
Nu ce se întâmplă e cel mai important – aflii foarte precis toate informaţiile spuse clar. Primează, însă, cumulul de modalităţi de expresie artistică prin care magnitudinea faptelor e generată scenic.
E nevoie de (IN)DEPENDENȚI?
În tot acest spectacol, și în toată această luptă total incorectă, până la urmă, și artistul are o parte din vină.
„Fete și băieți” pe care i-am pierdut
În calitate de mix armonios dintre teatru cu o vedetă și proiect de suflet care chiar înseamnă ceva, montarea lovește cu un oarecare catharsis social fără a vira în tezist, fără a lăsa loc de contraziceri.
